Între zi şi noapte

Şi ne privim cu-nseninare
Să fugă noaptea dintre noi,
Obscuritatea asta doare,
Dar ne subjugă pe-amândoi.

Privirea ta soarbe lumină
Şi-am înţeles cât e de greu,
Când cerul mării i se-nchină
Te-adăpostesc în gândul meu.

Privesc cum naşte asfinţitul
Iubiri scăldate în văpăi
Şi mă întreb dacă zenitul
A înnoptat în ochii tăi.

Şi ne privim cu înserare,
Apoi se face ziuă iar,
Iubirea vindecă şi doare,
Dar fără ea e în zadar.

Dacă v-a plăcut această poeziem mai puteţi citi şi Târziu înlăcrimat.