Cântec de neuitare – în memoria prietenei mele Teodora

Cuvintele-au rămas mult prea sărace,
Doar îngerii să-ţi cânte la viori,
Rămâi în neuitare şi în pace,
Rămâi etern un cer fără de nori.

Eşti dorul care cântă amintirii
Şi-un înger ce veghează pe pământ,
Rămâi etern în bolţile iubirii,
Rămâi în neuitare şi-n cuvânt.

Să laşi lumina ta într-o ninsoare,
Să laşi lumina ta în adieri,
Rămâi un cântec sfânt de neuitare,
Rămâi etern un cer de primăveri.

Te-aşează între stele cu credinţă,
Am scris numele tău pe mii de flori,
Rămâi etern o tainică dorinţă,
Rămâi etern un cer fără de nori.

Lumina în iubire să ne-mbrace
Şi zborul tău de-a pururi fi-va lin,
Rămâi în neuitare şi în pace,
Rămâi etern acelaşi cer senin.

În memoria Teoderei Mocanu, cea care a fost şi va rămâne un înger