Gânduri, imagini şi emoţii în versuri

O lacrimă a coborât din soare
Şi străluceşte tainic pe pământ,
S-a odihnit şi cerul lângă mare
Ca un copil în leagăn de cuvânt.

Am înţeles că lumea-i trecătoare,
Iar omul zboară ca o frunză-n vânt.

Eu m-am născut să-ţi fiu lumină,
Tu te-ai născut să îmi fii zbor,
Dar într-o lacrimă divină
Tu ai rămas numai un dor.

Ce multe doruri găzduieşte cerul
Şi câte inimi nu se-ascund în vers,
Dar câte ar străbate efemerul

Spre a luci pe veci în univers?
Să învăţăm a desluşi misterul,
Iubirea va sfinţi orice demers.

De ce iubirea uneori ne doare
Şi lacrime se-ascund între păcate
Când sufletele noastre vinovate
Deplâng lumina într-o inserare?

A lăcrimat o amintire
În care te-ai adăpostit
Şi-n înserarea din privire
Cu lacrima te-am învelit.

Suntem bucurie şi durere,
Lăcrimăm cu verbul a trăi
Şi avem o singură avere:
Să trăim sortiţi pentru-a iubi!

Dacă v-au plăcut aceste catrene, mai puteţi citi Catrene de dor.

Tablou reprezentativ semnat de artistul Mihai Catruna