Pe culmile ironiei – cugetări şi aforisme

Unii îmi lasă impresia că au doar impresii.

Admir un singur stăpân: cel care e stăpân pe sine.

Cei mai trişti suferinzi sunt cei care suferă de ei înşişi.

Cine umblă pe două cărări o caută de fapt pe cea de-a treia.

Certificat de căsătorie? Căsătoria este în sine un certificat.

Sunt oameni care nu au replică niciodată. Curios. Până şi cutremurul are una!

În realitate unii nu pot fi readuşi la realitate.

Te iert că nu m-ai iertat.

Uneori îmi pedepsesc neputinţa. Atunci îmi rog ambiţia să îi zâmbească.

Îmi pierd cumpătul când văd cum pierd vremea unii.

Mulţi te judecă, dar puţini o fac cu judecată.

Tăcerea plângea în ochii săi. Ce ploaie zgomotoasă!

Unii tratează cu umor norocul şi, totuşi, el nu le surâde.

Un alcoolist te face să te întrebi: oare bea cu sete sau bea cu foc?

Deşi iubesc punctualitatea,  întârzii la întâlnirile cu mine însămi.

Prefer oamenii cu intenţii în locul celor cu atenţii.

Şi-a făcut cruce când a ajuns la răscruce.

Viaţa este o virtute păcătoasă.

Unii se cred artişti doar fiindcă joacă teatru.

Şi-a îndeplinit visul când nici nu mai visa.

Desigur că nimic nu e sigur.

Cugetările şi aforismele fac parte din volumul

Între expresie şi adevăr

Dacă v-au plăcut aceste aforisme, mai puteţi citi şi Adevăruri păcătoase