Cel mai important act cred că este a crede. Acest verb are o greutate colosală. Începând de la propria-ţi persoană: încrederea în sine, acesta urcă grandios la ceruri: să crezi în desăvârşire. Nu e doar un verb. E un călător al nemărginirii. Şi, dacă ne defineşte, atunci nu vom mai fi doar prizonieri ai efemerului.
Cât durează să faci rău cuiva? Câteva clipe. Cât durează să faci un bine cuiva? Poate chiar o viaţă. Evident că poţi să faci un bine şi în câteva clipe, oprindu-te lângă un nevoiaş sau oferind cuiva câteva vorbe frumoase, însă de regulă binele se construieşte în timp fiind o realizare.
Dacă setea de bani s-ar transforma în sete de cunoaștere, atunci mulți ar deveni atotștiutori. Din păcate, goana după bani şi putere înseamnă degradarea fiinţei umane. În prezent decurge un maraton al risipitorilor în care mulţi aleargă orbiţi să stăpânească banul. Dar banii deţin acel vicleşug prin care îţi pot acapara simţurile. Şi oamenii sunt vicleni, însă banul întrece omul în viclenie.
A devenit o modă să scrii cărţi. Însă a ieşi de sub tipar presupune şi a ieşi din tipar.
♣
Pentru cei curajoși nu există prea devreme, însă cei pentru cei lași adesea e prea târziu.
♣
Adevărul nu se poate acoperi, ci numai descoperi.
♣
Altruismul nu este deloc un alt truism.
♣
A cunoaște bogăția înseamnă a cunoaște valoarea și nu prețul.
♣
Cel mai bun camarad al educaţiei este caracterul.
♣
Ochii blânzi ai copilăriei lăcrimează cu amintire, flori şi mângâiere.
♣
Nu orice om merită timpul tău, însă toți își merită timpul lor.
♣
Viața este precum o vioară pe corzile căreia alunecă fragil timpul.
♣
Unii îmi lasă impresia că au doar impresii.
♣
Admir un singur stăpân: cel care e stăpân pe sine.
♣
Cei mai trişti suferinzi sunt cei care suferă de ei înşişi.
♣
Ascunde-ți rănile de alți ochi, însă nu-ți ascunde ochii de rănile altora.
♠
E bine să eviți răul și e rău să eviți binele.
♠
