Altruismul nu este deloc un alt truism. Este una din calităţile care certifică omenia. Trebuie să ne deschidem mereu sufletul. Dar, să nu uităm să deschidem şi ochii. Nu întotdeauna oferim ce trebuie, cum trebuie şi cui trebuie.
Bunicul îmi spunea adesea: Sfântă-i cartea, dar şi sufletul omului. Şi sfinte parcă i-au rămas vorbele. El mi-a insuflat iubirea pentru carte şi mi-a explicat de ce aceasta are o importanţă covârşitoare. Cartea îţi va deschide ochii, dar nu uita să îţi deschizi şi sufletul, mă sfătuia cu înţelepciune.
Respectă şi vei fi respectat, spune o regulă de bază. Şi o lege a firii. Deşi uneori rămâne doar teorie, trebuie să respectăm în continuare această lege. Pentru noi înşine. Pentru a ne respecta pe sine. Îi putem ignora pe cei care nu ştiu ce înseamnă respect şi educaţie. Dacă nu primim înapoi respect nu înseamnă că nu trebuie să îl mai oferim. Ci doar că nu ajunsese acolo unde trebuie. Respectul va rămâne moneda de schimb care nu se devalorizează.
Îmi imaginez că ar exista un loc unde se găsesc expuse valorile, virtuţile, dar şi păcatele noastre. Firma Uman. Aranjate frumos pe rafturi, produsele acestei firme aşteaptă un preţ de la noi. Dar oare cum le estimăm preţul corect? Şi câte dintre ele au un preţ?
Omenia reprezintă un cumul de calităţi care conferă cea mai importantă titulatură: cea de OM. Totodată, cea mai rară titulatură a zilelor noastre. Şi cea pe care eu o respect cel mai mult. Deşi pare firesc să o deţinem şi să reprezinte fiinţa umană, mulţi tânjesc după alte titulaturi şi au uitat cât de important este să trăieşti dovedind omenie. Degeaba înşiri diplome şi alte merite dacă nu mai cunoşti semnificaţia cuvântului OM.
Dacă setea de bani s-ar transforma în sete de cunoaștere, atunci mulți ar deveni atotștiutori. Din păcate, goana după bani şi putere înseamnă degradarea fiinţei umane. În prezent decurge un maraton al risipitorilor în care mulţi aleargă orbiţi să stăpânească banul. Dar banii deţin acel vicleşug prin care îţi pot acapara simţurile. Şi oamenii sunt vicleni, însă banul întrece omul în viclenie.
Astăzi, din păcate, multe talente se risipesc cu talent. Cred că izvorul fiecărui talent trebuie să fie originalitatea. Aceasta nu înseamnă neapărat noutate, ci tehnica de a transforma comunul în deosebit. Şi asta presupune şi inteligenţă, o altă coordonată necesară în dezvoltarea lui. De aceea, el înseamnă o inteligenţă specială, manifestată, cum spunea Nicolae Iorga. Fără originalitate nu se poate remarca, iar fără muncă dispare în neant. Dar originalitatea a devenit o raritate.
Simplitatea este o trăsătură complexă şi cât mai rară în ziua de astăzi când mulţi caută să iasă în evidenţă prin fel şi fel de mijloace, desigur nu de lăudat. Haine şi masini scumpe, opulenţă în toate sensurile cuvântului, dar unde e adevărata strălucire? Unde sunt calităţile care îl fac pe om cu adevărat deosebit? Să porţi o haină deosebită înseamnă să te remarci prin altruism, demnitate, personalitate, inteligenţă, caracter, educaţie, cinste ori talent. Poate că nu se mai pune preţ pe aceste calităţi, dar ele vor rămâne mereu definitorii pentru un om special. Educaţia şi demnitatea sunt maşinile cu care se plimbă, iar bunul simţ este croitorul său.
Prietenul la nevoie se cunoaşte sau prietenul te mai cunoaşte doar când are nevoie de tine? Deşi nu se poate cumpăra, totuşi, prietenia se vinde. Sunt mulţi dispuşi să-i pună un preţ. Cu sau fără negocieri, e un produs expus la vânzare şi unii devin comercianţi prin prisma lui. Comercianţi fără suflet: ţin doar la preţ. Trist este că nu îi cunosc preţul cu adevărat.
Prietenia este un simbol. Ea reprezintă un dar nepreţuit. Poţi să râzi alături de mulţi oameni, însă poţi plânge doar pe umărul câtorva. Iar aceştia sunt prietenii adevăraţi. Atât costă ea: un umăr la nevoie, o mână care ţi se întinde necondiţionat, un zâmbet care te binedispune, un sfat bun când eşti la răscruce de drumuri.
Cine izolează drumurile către cunoaştere? Cum se ajunge ca unii să se abandoneze pe sine şi să sigileze verbul a şti fără a mai pătrunde în esenţele sale?
Există o taină universală care te îmbracă în năzuinţe. Dar sunt şi oameni ignoranţi pentru care aspiraţiile s-au destrămat fără rost. Pentru aceştia drumurile către cunoaştere şi progres s-au izolat. Vorbim de ignoranţa pentru frumos, artă, cultură şi sentimente. Şi cred că această ignoranţă este un păcat care zdrobeşte motivaţia noastră interioară.
