Prietenia, cât mai costă şi cum se vinde

Prietenul la nevoie se cunoaşte sau prietenul te mai cunoaşte doar când are nevoie de tine? Deşi nu se poate cumpăra, totuşi, prietenia se vinde. Sunt mulţi dispuşi să-i pună un preţ. Cu sau fără negocieri, e un produs expus la vânzare şi unii devin comercianţi prin prisma lui. Comercianţi fără suflet: ţin doar la preţ. Trist este că nu îi cunosc preţul cu adevărat.

Prietenia este un simbol. Ea reprezintă un dar nepreţuit. Poţi să râzi alături de mulţi oameni, însă poţi plânge doar pe umărul câtorva. Iar aceştia sunt prietenii adevăraţi. Atât costă ea: un umăr la nevoie, o mână care ţi se întinde necondiţionat, un zâmbet care te binedispune, un sfat bun când eşti la răscruce de drumuri.

Ce înseamnă prietenie adevărată? Sprijin sufletesc şi promisiunea de a merge împreună pe cărările vieţii. În orice condiţii de vreme: soare, ploi, furtuni şi viscole. De multe ori se păstrează doar în cazuri de vreme însorită. Cum se schimbă starea vremii şi se anunţă ploi şi furtuni, dispar o parte din cei pe care îi consideri prieteni. Un test bun care îi selectează pe cei cu adevărat legaţi de tine. Nu rămâi lângă un om doar când este bine şi frumos, rămâi în toate circumstanţele. Prietenul trece cu tine prin ploi şi furtuni şi împreună reuşiţi să faceţi să răsară iar soarele. De aceea nu cred în prietenia de distracţie. Poate fi frumoasă, însă nu este cea adevărată. Ea vrea şi ştie doar să admire soarele. Dar altfel admiri soarele care apare după ploi şi furtuni. Iată câtă înţelepciune stă în vorbele lui Nicolae Steinhardt cu care sunt întru-totul de acord: Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.

Prietenia-i sprijin sufletesc
Și-un legământ de-a merge împreună,
Căci doar prietenii mai reușesc
S-aducă soarele după furtună.

Cred că prietenia înseamnă loialitate, încredere, sinceritate şi respect. Şi, nu în ultimul rând, iubire. Devotament şi sprijin necondiţionat. Dacă nu este susţinută de aceşti factori, atunci îşi pierde sensul. Dacă nu îţi este loial, atunci te poate vinde la prima ofertă care i se face si îi pare avantajoasă. Fereşte-te de cei care cred că prietenia înseamnă valori materiale şi vă ţin aproape doar afaceri sau alte investiţii. Prietenia este o altfel de investiţie. Investeşti cu sufletul şi ai satisfacţii sufleteşti. Cele mai frumoase. Dar cei orbiţi de strălucirea (de fapt întunecimea) banului nu vor putea vedea dincolo de investiţia materială şi nu vor şti să preţuiască o prietenie. Va fi privită drept un produs de pe urma căruia pot avea beneficii. Sigur că prietenia are beneficii: dar cu siguranţă ele nu sunt de ordin material. Prietenia este scumpă, dar ei te vând scump în alt mod şi astfel dovedesc cât pot fi de ieftini.

Avem nevoie de prieteni de nădejde. Şi tocmai în acest factor cred că stă esenţa prieteniei. Când ai căzut şi ai nevoie de o mână care să te ajute să te ridici. Într-adevăr, prietenia se cunoaşte la nevoie. Dar să nu uităm  de celălalt aspect. Nu poţi căuta un om doar când ai nevoie de el. Nu aceasta este prietenia, el să îţi dovedească în mod constant încredere şi să îţi ofere ajutor, iar tu să îţi aminteşti de persoana lui doar când dai de greu. Prietenia o clădeşti în timp şi cred că înseamnă devotament constant, o legătură care se întreţine frumos prin recunoştinţă şi respect. Aşadar, fii acel prieten care se cunoaşte la nevoie, dar nu rămâne doar suportul cuiva care te cunoaşte doar când dă de greu. Acela nu va şti să te aprecieze şi nici nu cred că vei primi suportul lui la nevoie.

Încrederea este un factor decisiv în consolidarea şi durata prieteniei. Dacă nu ai încredere în cel pe care îl numeşti prieten, atunci cum îi mai poţi împărtăşi gândurile şi trăirile tale? Prietenia se susţine pe încredere, iar în lipsa ei dispar şi celelalte coordonate care o definesc. Dacă cineva te-a rănit şi, cu toate acestea, ai decis să îi mai dai o şansă, atunci trebuie să conştientizezi ce înseamnă acest pas. Desigur că nu vei putea uita ce rău sau supărare ţi-a produs şi de fiecare dată vei sta cu teamă sau în dubii că va mai acţiona la fel. Şi atunci ce farmec mai are prietenia? Cred că se transformă în reproşuri repetate şi nesiguranţă. Dar ea trebuie să-ţi confere starea de siguranţă. Octavian Paler ne dădea un sfat excelent: Nu rupe firul unei prietenii, căci, chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne. Mai corect cred că este să renunţi la cel pe care nu îl consideri vrednic de prietenie în loc să crezi că se poate revanşa şi că va fi altfel.

Oamenii nu se schimbă. Mai cu seamă dacă nu au caracter şi educaţie. Cine îi mai educă între timp? Vrei să fii tu acela? De ce să-l păstrezi lângă tine doar în speranţa că va dovedi altceva de data aceasta? De regulă cei care ajung în situaţia de a se revanşa nu prea ştiu cum să facă asta. Şi e păcat să pierzi timp şi sentimente lângă oameni care nu te-au apreciat şi respectat de la bun început. E aproape imposibil să mai dovedească apoi respect şi aprecieri, fiindcă acestea ţin de caracterul său pe care deja îl are format. De principiile şi viziunea sa despre viaţă, despre ceea ce consideră el valori.

Când cineva nu îţi apreciază prietenia şi nu îşi dă seama de toate lucrurile frumoase pe care i le dăruieşti necondiţionat şi chiar le batjcoreşte, atunci e bine să te îndepărtezi.  Acela nu merită prietenia ta. Sunt şi oameni care nu merită. Şi nu ştiu cât se pot numi oameni. E bine să îi laşi să meargă pe drumul lor fără a le mai sta alături. Nu poţi arunca mereu cu flori în cineva şi înapoi să primeşti doar spini şi bolovani. La un moment dat rănile te vor durea atât de mult încât vei constata că ai risipit timp şi sentimente zadarnic. Nu are nicio noimă să cerșești prietenia, spunea Antoine de Saint Exupery. Şi pentru ce ai cerşi-o de la cei care nu ştiu ce înseamnă? E ca şi când te-ai uita la soare în speranţa că va apărea şi luna lângă.

Sinceritatea este primordială în prietenie. Când este sinceră şi cinstită, atunci prietenia poate muta munţii din loc. Iar când este falsă nu îţi aduce deloc cinste. Şi e bine să deschizi ochii şi să accepţi realitatea deşi este dureroasă. Dacă ţi-ai deschis sufletul în faţa unor oameni considerându-i prieteni şi ei au dus mai departe acele confesiuni, aici nu este doar trădare. Aici este vorba de lipsă de caracter. De cei pe care nu te poţi baza vreodată.

Dacă ai prieteni doar pentru că le oferi anumite lucruri materiale sau le aduce beneficii de altă natură decât cele sufleteşti, atunci situaţia e tristă tare. Câinele ar fi cel mai bun prieten al omului, dacă ar avea parale, spunea memorabil Miguel de Unamuno. Ei bine, această tipologie de oameni sunt cei care nu cunosc şi nu se pot bucura vreodată de frumuseţile pe care le oferă prietenia adevărată. Ei au doar simţul banului, nu pe cel al valorilor. Dacă ar şti cât de valoroasă este prietenia şi cât te bogat te face! Dar este vorba doar despre principii şi viziune şi nimeni nu le va putea schimba modul de gândire. Nu te înşela crezând că ai să-i schimbi. Se mai schimbă vremea, moda sau altele, însă caracterul odată format, nu.

Cât de mari sunt vorbele lui Aristotel: Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii. În singurătate nu te poţi bucura de frumuseţile vieţii şi de valorile ei. Dacă nu ai alături un prieten care să te sprijine în drumul tău şi pe care să îl sprijini la rândul tău, atunci păşeşti pe cărări sumbre. Bucuriile vieţii sunt familia, prietenii şi sănătatea. Aceste daruri sunt nepreţuite fiindcă îţi aduc zâmbetul pe chip. Ele sunt bogăţiile tale interioare. De aceea, când vorbeşti de prietenie, vorbeşti şi de iubire. Poţi spune că ţi-e drag şi un parfum pe care îl foloseşti de ani buni sau o haină, cum să nu ţii la un suflet care ţi-a dovedit în timp prietenie?  Dacă nu ţii înseamnă că nu ştii să valorifici cu adevărat prietenia.

Vorbind tot de dragostea dintr-o prietenie, şi între partenerii unui cuplu sau căsnicii este fundamentală prietenia. Cred că, întâi de toate, ei trebuie să fie prieteni pentru a fi un cuplu solidificat. Când unul cade, celălalt trebuie să îl ridice mereu după el şi să îl susţină. Dacă nu e încredere, respect şi sprijin necondiţionat, atunci nu e nici dragoste. Şi, bineînţeles, nu este nici prietenie. Şi asa se rupe legătura, când nu mai există prietenie.

Un prieten îl câştigi în timp. Dar prin faptele tale, nu prin alte câştiguri. Dacă ai câştigat la loto, sigur vor roi mulţi în jurul tău afişând falsa prietenie, cea interesată. Nu trebuie să câştigi la loto pentru a câştiga prieteni. Trebuie doar să alegi cu atenţie oameni care îţi seamănă, care cred şi investesc în aceleaşi valori ca tine. E o familie pe care o poţi alege. Poate că uneori dai greş. Dar trebuie să ştii cum măsori prietenia şi cum arată cea adevărată.

Cred că prietenul adevărat îţi ştie toate defectele şi, cu toate acestea, te acceptă aşa cum eşti şi, de multe ori, te ajută să progresezi şi să devii o persoană mai bună. Te încurajează atunci când simţi că speranţa se destramă şi uşa lui îţi este întotdeauna deschisă, la orice oră. Casa prieteniei nu are program strict de lucru, ea este deschisă în permanenţă. Dacă suni acolo şi nu răspunde nimeni, atunci ai greşit adresa. Nu e casa prieteniei, ci doar o casă goală.

Acele prietenii care se sfarmă din pricina banului nu au fost niciodată prietenii adevărate. Cine îşi cumpără prieteni, va fi vândut foarte uşor.  Nu pui temelia unei prietenii cu bani. O ridici cu timpul prin încredere şi o dovedeşti constant prin loialitate. O întreţii cu iubire şi respect şi o îmbraci în sinceritate. Adevărata prietenie este un bun rar şi nepreţuit pe care dacă îl dobândeşti trebuie să ştii să îl valorifici în mod corect şi să îl apreciezi.

Cred că prietenia este o floare rară care trebuie îngrijită permanent şi de parfumul căreia te poţi bucura cu fiecare ocazie. O floare care îţi reaminteşte să porţi cu tine primăvara, că trebuie să zâmbeşti, să respiri speranţe şi să te bucuri de fiecare clipă. Nu costă nimic să o ai, dar vei avea câştiguri nenumărate dacă ştii să o preţuieşti. Sinceritatea şi iubirea sunt bunuri inestimabile. Dacă ai prieteni, atunci ai şi o viaţă mai frumoasă fiindcă prietenia este acel răsărit de soare care nu cunoaşte asfinţit. O îmbrăţişare şi un prieten pot readuce soarele în viaţa ta.

Eseul face parte din volumul Rătăciri şi regăsiri.

Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteţi citi Simplitatea oamenilor deosebiţi.