Simplitatea oamenilor deosebiţi

Simplitatea este o trăsătură complexă şi cât mai rară în ziua de astăzi când mulţi caută să iasă în evidenţă prin fel şi fel de mijloace, desigur nu de lăudat. Haine şi masini scumpe, opulenţă în toate sensurile cuvântului, dar unde e adevărata strălucire? Unde sunt calităţile care îl fac pe om cu adevărat deosebit? Să porţi o haină deosebită înseamnă să te remarci prin altruism, demnitate, personalitate, inteligenţă, caracter, educaţie, cinste ori talent. Poate că nu se mai pune preţ pe aceste calităţi, dar ele vor rămâne mereu definitorii pentru un om special. Educaţia şi demnitatea sunt maşinile cu care se plimbă, iar bunul simţ este croitorul său.

Am cunoscut diverşi oameni deosebiţi şi am înţeles ce caracteristici comune au. Nu modestia îi aseamănă mereu, ci simplitatea de a fi diferiţi: de a sări mereu în ajutorul altora mai nefericiţi decât ei, de a avea o educaţie aleasă şi a respecta pe ceilalţi în orişice condiţii, de a străluci intelectual, de a dovedi caracter şi, nu în ultimul rând, de a fi oameni. Cam la asta se rezumă simplitatea astăzi: omenie. Şi, pentru că este din ce în ce mai rară, a ajuns deosebită. Multe fiinţe, puţini oameni.

Altruismul nu este deloc un alt truism. Şi, cu atât mai mult, este de admirat când vine din partea unor oameni care nici nu au posibilităţi materiale. Am văzut astfel de oameni, şi nu atât de rar,  gata oricând să ajute pe alţii şi să le ofere din puţinul lor. Poate şi pentru că ei înţeleg mai bine cum este să trăieşti cu lipsuri, ori poate că pe ei nu i-a afectat strălucirea falsă a banului şi au rămas cu sufletul nepătat. Am văzut oameni necăjiţi care au reuşit să aducă o bucurie altora, desigur că am văzut şi mai înstăriţi care au luat atitudine şi au făcut ceva pentru alţii aflaţi la ananghie. Însă una este să dai când ai şi alta este să dai riscând poate să renunţi la tine. Asta te face deosebit.

În noi ascundem temeri şi căinţă,
Dar nu privim spre sfintele valori,
Secată-i bolta noastră de credinţă

 Şi reci suntem şi noi adeseori.
Ne vom purifica prin dăruinţă
Aşa vom deveni învingători. (Unde-s valorile de altădată)

Cât costă să te opreşti în drum lângă un bătrân care nu poate supravieţui cu pensia şi iese în stradă să vândă o floare sau o lingură? Câteva secunde de omenie. De bun simţ, de respect pentru cei care erau un simbol şi care din vina noastra au ajuns pe străzi. A societăţii care îi condamnă la suferinţă şi batjocură. Cine să îşi mai amintească de bătrâni sau de suferinzi când sunt multe alte interese la mijloc? Cine mai bate la uşa orfelinatelor şi azilelor? Oamenii deosebiţi, aceia care nu uită că există şi suflete mai triste, că pe lumea asta să aduci bucuria în ochii altuia e o fericire mai mare decât să urci într-o limuzină. Şi câteva secunde de omenie înseamnă lacrimi de fericire în ochii unor fiinţe care merită atenţia noastră şi de care nu trebuie să uităm niciodată.

Personalitatea este de altfel o trăsătură distinctivă. Am văzut personalităţi care nu aveau personalitate şi am văzut şi oameni de rând care ştiau cum să îşi urmeze drumul şi năzuinţele într-un mod corect, fără a jigni sau înşela pe ceilalţi. Oameni care s-au construit şi ridicat frumos prin muncă, cinste şi demnitate. Oameni care încă păstrează principiile şi valorile şi le respectă. De multe ori un temperament vulcanic ascunde un suflet mare şi ne lăsăm păcăliţi doar de aparenţe. Sunt şi oameni care par calmi, plăcuţi, însă nu se ştie dacă ei vor lua atitudine pentru a face lumea mai bună. Eşti deosebit atunci când faci ceva deosebit pentru lumea în care trăieşti şi pentru cei care te înconjoară, nu doar pentru tine. Gura mai păcătuieşte, fapta cred că este mult mai importantă.

Cât despre educaţie, eu o văd primordială. Dacă educaţie nu e, nu cred că mai putem şlefui ceva la acel om. Vorbim deja de un om matur care şi-a conturat caracterul şi trăsăturile. Cum spuneam, se mai schimbă moda şi vremea, însă oamenii sunt aproape imposibil de schimbat. Cine ştie ce mare imbold să îi motiveze, dar nu am văzut oameni needucaţi care s-au transformat. Un om educat face să răsară soarele pe unde trece. Vorbim de cei 7 ani de acasă sau bunul simţ. La fel şi în privinţa caracterului. De regulă, aceste valori sunt în strâns raport de interdependenţă. Dacă eşti educat, ai şi caracter, iar un om de caracter este cu siguranţă unul educat.

Şi inteligenţa ne face deosebiţi, dar numai când stă la braţul unui caracter frumos. Am cunoscut oameni inteligenţi, dar egoişti şi nepăsători la problemele altora. Susţin ideea că e importantă şcoala şi cartea şi că niciodată nu vor fi de prisos, însă voi susţine întodeauna un suflet frumos care face mai frumoasă viaţa altora.

Iată cât adevăr stă în vorbele lui Eliade: Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi „opinia publică”, numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura. De câte ori nu ai remarcat că alţii îşi iau drept modele de viaţă pe cei care îi promovează presa şi care, nu de puţine ori, sunt lipsiţi de valori şi omenie?! Asta e vina multora care percep greşit termenii de valoare şi important. Ei cred că om de valoare înseamnă să fii în atenţia presei, fără a mai sesiza dacă cei pe care îi admiră atât au ceva de spus sau dacă au făcut ceva remarcabil, şi că eşti important doar atunci când mulţi stau cu gura căscată şi te ascultă. Dar, de multe ori, gurile căscate sunt ale unor pierde-vară care nu înţeleg nicidecum ceea ce dă importanţă şi frumuseţe vieţii. Însă un om de valoare este cel care prin existenţa şi prin faptele sale a făcut mai frumoasă existenţa altora. Un om important este acela pentru care se roagă multe suflete înainte de culcare că au o pâine pe masă, un acoperiş deasupra capului sau că au supravieţuit. Aceştia sunt oamenii excepţionali pe care trebuie să îi admirăm şi care ar merita diplome de omenie.

Şi simplitatea vestimentară rămâne deosebită. Stilul clasic, simplu va rămâne mereu elegant şi rafinat. Nu 7 haine sau accesorii moderne ne fac interesanţi şi deosebiţi. Hainele oricum împrumută o parte din personalitatea ta şi te descriu într-o oarecare măsură, aşa că e important şi cum le porţi şi ce anume transmiţi celor din jur. Eleganţa interioară are cel mai greu cuvânt, iar ea se va înfăţişa mereu într-o simplitate care îşi păstrează farmecul.

Respectă omul simplu şi vei fi un om deosebit. Întinde mâna către un neajutorat şi vei arăta omenie. Şterge lacrimile şi alină suferinţa altora şi vei fi un om de valoare. Păstrează-ţi mereu demnitatea şi acţionează cinstit, doar aşa vei rămâne un exemplu. În toată simplitatea oamenilor deosebiţi stă omenia. Atât de complexă şi de rară, dar pur şi simplu, de admirat.

Eseul face parte din volumul Rătăciri şi regăsiri.

Dacă v-a plăcut eseul mai puteţi citi O altfel de frumuseţe.