Respectul de sine şi faţă de ceilalţi

Respectă şi vei fi respectat, spune o regulă de bază. Şi o lege a firii. Deşi uneori rămâne doar teorie, trebuie să respectăm în continuare această lege. Pentru noi înşine. Pentru a ne respecta pe sine. Îi putem ignora pe cei care nu ştiu ce înseamnă respect şi educaţie. Dacă nu primim înapoi respect nu înseamnă că nu trebuie să îl mai oferim. Ci doar că nu ajunsese acolo unde trebuie. Respectul va rămâne moneda de schimb care nu se devalorizează.

Tudor Arghezi ne împărtăşea o altă regulă importantă: Ca să fii respectat, începe prin a te respecta. Respectul de sine este fundamental. Este maniera prin care te prezinţi celor din jur. O carte de vizită. Iar aceasta trebuie să te descrie într-un mod corect şi să te pună în valoare. Nu haina face pe om, ci maniera în care o alegi şi o îngrijeşti. Astfel, trebuie să acordăm atenţie şi aspectului nostru în societate. Construieşte-ţi imaginea astfel încât să denote respect. Ai grijă de tine, de vestimentaţia pe care o porţi, de gesturi şi limbaj. Hainele împrumută o parte din personalitatea ta, deci au şi ele un rol important în a te descrie. Alege ceea ce te reprezintă şi ceea ce e adecvat pentru locaţia unde mergi. Şi nu vorbim de modă. Doar de bun simţ, bun gust şi atenţie. Bunele maniere şi vestimentaţia fac o echipă frumoasă care te recomandă în cel mai bun mod.

Să te respecţi înseamnă să o faci în măsura posibilităţilor financiare. Şi este posibil şi fără costuri mari. Mulţi înţeleg că dacă te respecţi trebuie să arunci sume exorbitante pe răsfăţuri sau haine. Greşit. Respectul se referă la cantitate moderată, dar calitate ridicată. Cine se împrumută la bănci să îşi satisfacă mofturi şi nu necesităţi, se poate considera că întruneşte condiţiile opuse respectului: se aruncă singur pe căile pierzaniei.

Pe de altă parte, stima de sine scăzută nu transmite încredere celor din jur. Şi nici respect. E un drum spre eşec. Oricare factori ne-au adus în situaţia de a pierde respectul de sine, trebuie să reevaluăm cu grijă situaţia şi să ne acordăm ceea ce trebuie. Tu eşti primul responsabil pentru starea în care îţi păstrezi corpul, sufletul şi raţiunea. Dacă tu nu ai respect faţă de tine, atunci va fi aproape imposibil să câştigi respectul altora.

Cred că respectul este unul dintre cele mai importante atribute. Ar exista prietenie şi dragoste dacă nu ar fi întemeiate pe respect? El este fundamentul unor relaţii puternice şi frumoase. Întâi de toate trebuie să ne respectăm părinţii, bunicii şi fraţii. Familia este o instituţie care semnifică şi respect. Să ne respectăm prietenii, dar şi pe cei  care ne oferă importante lecţii de viaţă.

În ceea ce priveşte relaţia dintre doi parteneri: dacă aceştia nu se respectă, atunci între ei nu este nici prietenie, nici dragoste. E altceva. Ieftin. Doar acolo unde este respect se pot întemeia multe lucruri solide şi admirabile.

Cred că termenul respect este privit şi asimilat de fiecare în funcţie de construcţia sa interioară şi de valorile în care crede. Astfel, unii oameni îi consideră pe alţii respectabili doar dacă ocupă mari funcţii în stat sau în anumite domenii. Sau deţin putere şi conturi mari în bancă. Eu prefer să îi respect doar pe aceia care demonstrează. Îi respect pe cei de carieră, dar care reuşesc să dovedească faptul că prin forţele proprii au urcat. Şi, mai ales, că au rămas încă oameni de caracter. Cu sufletul nepătat. Îi respect pe artişti. Ei au un har şi merită.

Eu când aud termenul de respect mă gândesc şi la alţi oameni speciali, nu doar la artişti şi doctori. La bătrâna care vine cu autobuzul de la sat şi aduce brânză proaspătă în piaţă, la copilul orfan care a reuşit să termine studiile şi a ajuns cineva, la bătrânul care vinde mături în faţa unui supermarket, la o mamă rămasă văduvă cu câţiva copiii care a luptat pentru educaţia lor şi a făcut din ei oameni, la cei bolnavi care au luptat şi au avut încredere, la cei care au grijă de oameni suferinzi şi nevoiaşi, dar şi la cei care salvează suflete : atât oameni, cât şi animale.

Sunt lucruri care inspiră respect: medalii, trofee, diplome. Dar în spatele lor se ascunde acel ceva demn de respect: munca. Pe cei talentaţi îi admirăm, însă pe cei care se sacrifică trebuie să îi respectăm. Respectul este o formă de apreciere şi nu de admiraţie. Tocmai de aceea îl putem oferi oricui. Respectă omul simplu şi vei fi un om deosebit. Mai presus de toate trebuie să respectăm valorile care trăiesc în om. Şi munca.

Să nu uităm de respectul pe care trebuie să îl acordăm oamenilor care au fost loviţi de necazuri şi mari greutăţi de-a lungul vieţii lor. Cei care devin un exemplu pentru noi. Cei care au trecut prin chinuri extreme, care au fost înfometaţi sau au dormit în frig, care au fost loviţi de boli cumplite sau au pierdut persoane dragi şi acum au ajuns persoane realizate. Ei au răzbit şi au devenit puternici, înţelepţi şi chiar un sprijin pentru alţii aflaţi la ananghie.

Şi, nu în ultimul rând, trebuie să îi respectăm pe cei care îşi fac datoria în cel mai frumos mod. Vorbim de acei oameni cu o misiune, cu un har. Cei care nu mai au viaţă personală fiindcă s-au dedicat unor scopuri nobile. Acelea de a salva alte vieţi ori a realiza lucruri deosebite care să servească şi celor din jur.

Puterea impune respect. Caracterul câștigă respect. Iar cele mai frumoase calităţi umane sunt cele care câştigă respect. O educaţie frumoasă, un caracter deosebit, un talent. Dar, mai presus de toate, un suflet mare. Din interiorul uman izvorăşte adevărata frumuseţe. Cea în faţa căreia ne înclinăm.

Poate că mai există o formă de respect. E vorba de a respecta natura şi ceea ce ne înconjoară. Toate frumuseţile universale merită şi trebuie să primească respect. Iar el se manifestă prin ocrotire. Grijă şi protecţie. Flori, păduri, răuri, mare, păsări, animale: toate merită respect. Pentru că aduc acestei lumi culoare, strălucire, sensibilitate. Pentru că viaţa noastră depinde de ele. Să le acordăm respectul care li se cuvine.

Înțelepciune înseamnă să-i respecți și pe cei care nu te respectă. Şi înţelepciunea se dobândeşte greu. Într-adevăr, stă în firea umană să simţim nevoia de a primi ceea ce oferim. Dacă am respectat oameni iar ei ne-au înjosit, trebuie să înţelegem că oamenii sunt diferiţi. Dacă ai nişte valori în care crezi, nişte principii pe care le respecţi cu dăruire, nu înseamnă că altul este construit pe aceeaşi bază. Unii nu mai au nici valori, nici principii, nici suflet. Iar acolo unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Aşadar, tot ceea ce revărsăm frumos din noi către ceilalţi se va întoarce într-o altă manieră. Trebuie doar să nu uităm nicicând să ne respectăm, să mizăm pe respect şi să devină una dintre cele mai importante legi care ne ghidează.

Eseul face parte din volumul Rătăciri şi regăsiri.

Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteţi citi şi Simplitatea oamenilor deosebiţi.