Omenia: multe fiinţe, puţini oameni

Omenia reprezintă un cumul de calităţi care conferă cea mai importantă titulatură: cea de OM. Totodată, cea mai rară titulatură a zilelor noastre. Şi cea pe care eu o respect cel mai mult. Deşi pare firesc să o deţinem şi să reprezinte fiinţa umană, mulţi tânjesc după alte titulaturi şi au uitat cât de important este să trăieşti dovedind omenie. Degeaba înşiri diplome şi alte merite dacă nu mai cunoşti semnificaţia cuvântului OM.

Multe fiinţe, puţini oameni. O concluzie tristă la care ajungem des. Care sunt calităţile care stau la baza omeniei? Un caracter frumos, cinste, corectitudine, educaţie, bunăvoinţă. Toate acestea într-un cuvânt: bunătate. Un suflet frumos care luptă pentru a păstra şi a face această lume mai frumoasă. Dar, din păcate, puţini mai înţeleg adevăratele valori şi mai luptă pentru scopuri nobile. Egoismul şi lăcomia au transformat această lume într-o scenă a pierzaniei. Se dau altfel de lupte: pentru putere, succes şi bani, se folosesc altfel de arme: cele care slujesc non-valorilor şi degradării umane. Însă o viaţă de succes nu înseamnă o carieră strălucitoare, ci o inimă care străluceşte.

Unde-s valorile de altădată
Prin care aduceam însemnătate,
În care ne-oglindeam cu demnitate
Păstrând a noastră lume mai curată?

Omenia se pierde atunci când sufletul este schilodit prin diverse mijloace necinstite. Atunci când el nu mai este hrănit cu adevăratele valori, când nu mai consumă produsele artei, când nu mai preţuieşte frumuseţile universale, când ignoră durerile altora şi nu mai are milă, când se leapădă de respect şi cinste. Altfel spus: când se ofileşte în interiorul uman acea floare rară numită demnitate. Căci această floare trebuie îngrijită permanent şi ocrotită. Dar ea, precum iarba, este adesea călcată în picioare.

Şi cum ne-am rătăcit în vanitate,
Am devenit străini ca niciodată,
Ne este calea vieţii-mpovărată,
Ne-am depărtat de sensibilitate.

Inteligenţa fără caracter nu face nimic, spunea memorabil Cicero. Acesta este tristul dezodământ. Nu strălucirea minţii este cea care pune toate lucrurile în mişcare, ci strălucirea interioară. Dacă se foloseşte inteligenţa ca armă în scopuri josnice, atunci calitatea de OM este distrusă. Şi lumea în care trăim o vom distruge prin acte lipsite de suflet şi respect pentru tot ce ne înconjoară. Un adevăr cu greutate stă în vorbele: Să fii om e lucru mare.  Pentru că aceasta este greutatea fiinţei umane: omenia. Aceasta face diferenţa şi trecerea de la o simplă fiinţă la cea de OM. Nicio şcoală nu va da certificat de omenie. Şcoala doar ajută la construirea unui om ca formă de educaţie. Însă intervine esenţialul: auto-educaţia. Să deschizi bine ochii şi mai ales sufletul. Să te respecţi respectându-i pe ceilalţi este temeiul. Să dăruieşti, să acţionezi cinstit şi mereu în slujba frumosului şi binelui. Să ierţi, să iubeşti necondiţionat şi să nu ignori nici răul şi nici binele din jurul tău. Atunci vei primi certificatul de omenie. Cel care contează cu adevărat dintre multe alte distincţii. Nu contează cine eşti pentru lume, ci ceea ce devii prin lumea ta interioară. Caracterul este nivelul la care se ridică sau coboară un om. Astfel putem vorbi de măreția sau josnicia umană. Omenia presupune un caracter frumos şi dreptate, iar dreptatea este arborele care rămâne mereu falnic în ciuda anotimpurilor prin care trece.

Privesc în ochii lumii fără teamă
Şi văd cum deseori se risipesc.
Dacă iubirea, prin frumos, îi cheamă,
Ei se ascund în patimi şi lovesc.

Bunătatea este cel mai frumos parfum pe care omul îl poate emana. Ea transformă această lume într-un loc mai luminos şi mai cald. Ea mângâie durerile oamenilor şi le şterge lacrimile. În lipsa ei, totul păleşte. Mai ales liniştea şi fericirea. Aşa cum spunea Alexandru Vlahuţă: Cei răi pot avea noroc, însă doar cei buni pot fi fericiţi. Doar cei buni pot fi traversaţi de stări deosebite. Cei care s-au depărtat de cinste şi sensibilitate coboară în deşertăciune, iar sufletul lor nu mai poate atinge înălţimile. Aşadar, să nu uităm de ceilalţi, să ajutăm şi să luptăm pentru o lume mai bună, căci doar aşa vom fi şi noi mai buni. Căutând binele altora, îl găsim pe al nostru, spunea înţeleptul Platon.

Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteţi citi O altfel de frumuseţe.