Mulţi te judecă, dar puţini o fac cu judecată
E uşor să-i judecăm pe alţii, să-i criticăm şi să le găsim cusururi. Însă, pentru a şti exact dacă ei ne pot fi modele de viaţă sau anti-exemple, trebuie să analizăm raţional cunoscând bine situaţia lor. Altfel, judecăm fără a avea judecată.
Ce se ascunde în spatele unor reuşite? Poate sacrificii, ambiţie, compromisuri, multă muncă şi perseverenţă. Poate doar şansă sau lipsă de caracter şi oameni parveniţi. Ce se ascunde în spatele unor nereuşite? Poate condiţii grele de viaţă, neşansă ori poate laşitate şi nepăsare.
Nu toate strălucirile sunt îmbrăcate în lumină. Multe ne fură ochii şi ne ispitesc cu falsa lor strălucire alimentată din diverse surse pe care adesea nu le cunoaştem. Iar multe străluciri adevărate rămân în umbră şi e important să le aducem la lumină. Dar o putem face doar dacă judecăm profund şi pătrundem dincolo de aparenţe. Doar dacă nu le condamnăm la întuneric.
Să judeci corect un om sau o situaţie înseamnă să o faci în mod just şi obiectiv. Să cunoşti dedesubturile şi să ai dreptate în analiza ta. E în firea umană să judecăm. Însă, oricum am judeca şi am fi judecaţi, să nu uităm niciodată că niciun om nu deţine dreptatea absolută. Că instanţa supremă este în ceruri şi tot acolo se află şi Adevărul.
Toate acţiunile noastre sunt judecate, într-o măsură mai mare sau mică, de către ceilalţi. Dacă dai cuiva un ban, vin condamnările: de ce l-ai dat, e prea mult sau prea puţin. Dar nu ştim exact ce a însemnat acel gest. Dacă a fost un sacrificiu sau nu. Dacă a fost din suflet sau doar aşa, pentru că avea spectactori, să impresioneze.
De ce nu a învăţat carte cutărescu?, se aud voci care ştiu doar să arunce piatra. Nu toţi din cei care nu au învăţat poartă o vină. Unii au avut o situaţie grea în familie şi poate au fost nevoiţi să muncească mult mai devreme şi nu au mai reuşit să termine şi studiile. Poate au fost orfani de un părinte şi nu şi-au permis. Nu e ceva gratuit. Dar lumea judecă fără să mai gândească în profunzime.
De ce s-a căsătorit cutăreasca tocmai cu X-ulescu?Nu se potrivesc deloc! Aici o altă problemă. Mulţi observă anumite lucruri în relaţiile de cuplu ale altora şi imediat iau piatra. Poate chiar iubeşte şi simte că e perechea sa. Nu decidem noi pentru nimeni. Mai ales când e vorba de sentimente. Şi de multe ori oamenii se potrivesc tocmai pentru că, fiind diferiţi, se completează.
De ce stă în casa aia cutărescu?, se mai aud voci. Apoi nu ştie nimeni dacă acel om e îndatorat pentru casă. Sau poate are alte obligaţii şi nu doarme noaptea de griji.
De ce îşi răsfaţă cutare atât de mult copilul? Nu va mai reuşi în viaţă! Asta chiar nu avem de unde să ştim. Ce viitor i se rezervă cuiva. Depinde de educaţia şi calităţile sale. E drept că nu e bine să primim totul pe tavă, dar fiecare face cum crede de cuviinţă. Poate părinţii au dus-o atât de greu încât vor ce e mai bine pentru copilul lor. Vor să îl ferească de suferinţa şi lipsurile pe care le-au avut ei. Nu avem de unde să ştim ce e în sufletul unui om şi prin ce a trecut. Atâta timp cât nu ne deranjează cu ceva, trebuie să fim obiectivi. Dar vine şi întrebarea de la polul opus: De ce nu îşi ajută mai mult copilul cutărescu? Unii oamenii consideră că dacă le oferă totul de-a gata copililor aceştia nu vor mai şti să preţuiască acel lucru fiindcă nu l-au muncit. Astfel, îi lasă pe copii să înţeleagă valoarea unui lucru şi să muncească pentru el. Nu e de condamnat, e o decizie pe care trebuie să o respectăm.
De ce a divorţat cutărescu de cutăreasca? Apoi dacă oamenii au făcut acest gest e pentru că aşa au considerat că e mai bine. Nu îi poate obliga nimeni să mai trăiască împreună şi uneori este alegerea cea mai potrivită. Nu pot rămâne într-o relaţie doar aşa să îi împace pe cei din jur. În primul rând, în tot ceea ce faci, trebuie să fii împăcat cu tine însuţi.
Chiar şi pomenile sunt judecate în ziua de azi. I se dă un pachet în mână şi zice: A pus aici cele mai ieftine lucruri! Dar nu se gândeşte că poate omul pomenit a lăsat în urmă 3 sau 4 copii de crescut şi biata văduvă a făcut şi ea tot ce a putut să îl pomenească cum trebuie. E vorba de o pomană, nu de o nuntă. E un eveniment neplăcut care trebuie respectat şi la care se dă după cât poate fiecare. Aşa te judecă lumea fără judecată. Când vorbeşte în necunoştinţă de cauză. Şi asta se întâmplă în multe cazuri.
Persoanele care deţin funcţii importante sunt, de asemenea, judecate. Unii dintre ei au reuşit muncind şi sacrificându-se, alţii au primit o şansă şi un suport deşi nu întruneau cerinţele necesare. Iar unii au recurs la fel şi fel de acte josnice. S-au vândut în cel mai ieftin mod. Cu toate acestea, sunt admiraţi. Asta fiindcă uităm să deschidem ochii. Să înţelegem că dincolo de o reuşită se ascunde un caracter frumos sau un om fără caracter, multă muncă sau doar o şansă, demnitate sau nelegiuri. Un drum curat sau pătat. Atât trebuie să ştim ca să judecăm corect: cum arată interior omul şi drumul pe care l-a parcurs.
Să vorbim despre reuşite. Le admirăm la alţii sau le judecăm, dar de multe ori o facem în necunoştinţă de cauză. Pot fi reuşite prin propriile forţe, prin multă muncă şi sacrificii. De multe ori nu sunt apreciate fiindcă oamenii sunt orbi şi rar judecă în mod corect. Pentru că e mai simplu să invidiezi şi să loveşti decât să deschizi ochii, să analizezi şi să înţelegi profunzimea lucrurilor. Nu ştim niciodată ce se ascunde cu adevărat în spatele unei reuşite. Pot fi nopţi albe, lacrimi, suferinţă şi multe sacrificii. Din afară, lucrurile par simple. Însă, din interior, pot fi analizate mult mai adânc.
De asemenea, pot fi reuşite prin mijloace necinstite şi atunci vorbim de oameni parveniţi. Din nefericire, aceştia sunt luaţi adesea ca model şi chiar admiraţi. Iar acest fapt se întâmplă deoarece oamenii sunt superficiali şi pot fi uşor manipulaţi. Referitor la acest aspect îmi amintesc de vorbele înţelepte ale lui Mircea Eliade: Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că a vorbit de ei presa şi opinia publică. Cei care nu au muncit şi nu au avut calităţile necesare pentru a ajunge pe o anumită treaptă sunt anti-exemple, nu modele de urmat. Sunt cei de la care trebuie să luăm aminte că nu aşa arată un drum frumos în viaţă sau o reuşită. Aceştia au sfidat munca şi s-au folosit de alţi oameni pentru a obţine ceva. Nu au niciun merit în acea reuşită, deci nu merită nici respectul sau admiraţia celor din jur. Pentru că nu au caracter şi demnitate. De fapt, într-o reuşită, admirăm puterea unui om. Dar această putere este dată de caracter şi demnitate. În lipsa lor, vorbim de oameni slabi şi mărunţi. De micimea umană.
Să vorbim despre nereuşite. E uşor să judecăm pe cineva spunând că nu a realizat nimic şi că s-a ratat. Dar poate că acea persoană chiar a luptat din răsputeri şi anumiţi factori externi sau interni au împiedicat-o să reuşească. Poate că a avut necazuri în familie şi a fost lovită crunt de vreo boală. Atunci sigur că a fost cumplit de greu să se redreseze. Pe de altă parte, sunt şi persoane care nu se implică. Unii nu au ambiţie şi nu luptă. Aceştia sunt nepăsătorii, iar destinaţia lor este cu siguranţă una tristă: nereuşita. Însă sunt şi oameni care au fost îngenunchiaţi de fapte triste, care s-au sacrificat pentru alţii şi nu şi-au mai putut îndeplini scopurile. Aşadar, când vedem oameni în situaţii dificile să ne gândim profund înainte de a-i aşeza într-o anumită categorie. Dacă nu ştim prin ce au trecut şi cum au trecut, este bine să nu îi judecăm. Putem greşi cumplit gândind că ei sunt un anti-exemplu, iar în realitate să fie oameni de toată stima.
Mare atenţie la modelele pe care ni le alegem. Dacă nu ştim cu adevărat care a fost drumul lor, calitatea treptelor pe care au urcat şi eforturile depuse, e de preferat să ne înfrănâm admiraţia faţă de ei. Corect este să admirăm oameni care s-au ridicat şi au ajuns la o destinaţie admirabilă prin forţe proprii. Care, deşi sunt la un nivel superior, au rămas nepătaţi sufleteşte şi au un caracter deosebit. Şi puţini rămân astfel. De aceea, trebuie să selectăm cu atenţie oamenii pe care îi respectăm şi să nu uităm să judecăm corect: obiectiv şi profund.
Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteţi citi şi Omenia: multe fiinţe, puţini oameni.
Moroianu Jim
27 februarie 2019 @ 19:32
Bună seara! O seară liniștită și plăcută să aveți!
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 20:13
Mulţumesc asemenea.
Tita Pop
27 februarie 2019 @ 19:48
Chiar nu-i usor sa fii intelept si sa fii intotdeauna obiectiv…
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 20:13
Aşa este. Vă mulţumesc pentru lectură şi vă doresc o seară frumoasă.
Tita Pop
27 februarie 2019 @ 20:21
Alexandra Mihalache ❤️
Nicoleta Calefariu
27 februarie 2019 @ 19:52
Un eseu educativ si demn de toata admiratia. O seara frumoasa si linistita!
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 20:12
La fel vă doresc, suflet frumos.
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 20:13
Mulţumesc mult pentru lectură şi mă bucur că vă place eseul.
Ion Irimia
27 februarie 2019 @ 19:55
Minunat eseu. ..o seară frumoasă
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 20:13
Mă bucur că v-a plăcut eseul. Seară liniştită să aveţi.
Stela Rusoran
27 februarie 2019 @ 20:27
Un eseu educativ si plin de intelepciune ,felicitari .
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 21:13
Mulțumesc mult pentru lectură și aprecieri. Seară liniștită să aveți și vă mai aștept cu drag pe blog să citiți și alte articole și poezii.
Geta Gîdea
27 februarie 2019 @ 20:31
Frumos eseu !Felicitări cu prețuire! Seară frumoasă! ❤
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 21:12
Vă mulțumesc mult și vă îmbrățișez. Mă bucur că vă place eseul.
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 21:12
Seară liniștită să aveți.
Geta Gîdea
27 februarie 2019 @ 21:14
Vă mulțumesc, cu drag! ?
Elena Bidirean
27 februarie 2019 @ 20:38
O seara frumoasa!
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 21:15
La fel vă doresc.
Geta Pereteatcu
27 februarie 2019 @ 20:42
Să fim toleranți și cât se poate de obiectivi în judecarea semenilor, cerul are dreapta judecată! O profundă analiză in eseu, am citit cu drag și admirație. ?❤?
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 21:15
Mulțumesc mult pentru lectură și aprecieri și vă mai aștept cu drag pe blog să citiți și alte articole și poezii. Seară liniștită să aveți.
Ileana Norberg
27 februarie 2019 @ 21:08
Un eseu minunat , educutiv ! Va doresc o seara linistita!
Alexandra Mihalache
27 februarie 2019 @ 21:15
Mă bucur mult că vă place eseul. Seară liniștită să aveți.
Ileana Norberg
27 februarie 2019 @ 21:20
Zamfira Toader
27 februarie 2019 @ 23:21
Un eseu minunat …. multumesc
Alexandra Mihalache
28 februarie 2019 @ 13:35
Vă mulțumesc din suflet pentru aprecieri. O zi minunată vă doresc și vă mai aștept cu drag pe blog să citiți și alte articole și poezii.
Ion Petreus
27 februarie 2019 @ 23:33
O searà frumoasà!Mai asteptàm…
Pop Lucica
27 februarie 2019 @ 23:34
Mult adevar in ce ati spus
Alexandra Mihalache
28 februarie 2019 @ 13:34
Mulțumesc mult pentru lectură și aprecieri și vă mai aștept cu drag pe blog să citiți și alte articole și poezii.
Alexandra Mihalache
28 februarie 2019 @ 13:34
O zi minunată vă doresc.
Mariana Damian
28 februarie 2019 @ 9:16
Intelept si adevarat!!!
Alexandra Mihalache
28 februarie 2019 @ 13:35
Mulțumesc mult pentru lectură și aprecieri și vă mai aștept cu drag pe blog să citiți și alte articole și poezii.
Alexandra Mihalache
28 februarie 2019 @ 13:35
O zi minunată vă doresc.
Mioara Croitoru
28 februarie 2019 @ 10:13
Instanta suprema este in ceruri si tot acolo se afla si Adevarul . Adevarat , doar Dumnezeu vede si stie adevarul si sper sa plateasca fiecare dupa faptele lui ! Ca de fiecare data , cuvintele sunt de prisos . Felicitari !
Alexandra Mihalache
28 februarie 2019 @ 13:35
Mulțumesc mult pentru lectură și aprecieri. O zi minunată vă doresc.
Alexandra Mihalache
28 februarie 2019 @ 13:35
Laurentiu Chelaru
1 martie 2019 @ 9:17
?De mărțișor, un gând frumos!?
Alexandra Mihalache
1 martie 2019 @ 14:12
Mulțumesc mult. Cele mai frumoase gânduri.
Alexe Bostinaru
2 martie 2019 @ 23:15
Oamenii de cultură, trebuie sa iasă in fata. Sa participe la viata cetății. Va mulțumim ca o faceți cum va pricepeți mai bine. Impostorii, sa stea de parte.