Cărţi pe foc
Hai să dăm cărţile pe faţă
Când paginile plâng şi ard:
Păi fir-ar şcoala ei de viaţă,
Să lege cărţile de gard?
şcoala vieţii
Cartea, un suflet mereu deschis
Bunicul îmi spunea adesea: Sfântă-i cartea, dar şi sufletul omului. Şi sfinte parcă i-au rămas vorbele. El mi-a insuflat iubirea pentru carte şi mi-a explicat de ce aceasta are o importanţă covârşitoare. Cartea îţi va deschide ochii, dar nu uita să îţi deschizi şi sufletul, mă sfătuia cu înţelepciune.