Rău poţi face imediat, mai greu e cu binele

Cât durează să faci rău cuiva? Câteva clipe. Cât durează să faci un bine cuiva? Poate chiar o viaţă. Evident că poţi să faci un bine şi în câteva clipe, oprindu-te lângă un nevoiaş sau oferind cuiva câteva vorbe frumoase, însă de regulă binele se construieşte în timp fiind o realizare.

Răul este uşor realizabil şi mult mai accesibil. E la îndemâna oricui. Se găseşte pe toate drumurile. E ieftin şi întunecat. Şi de multe ori ispititor. De aceea e mai comod să apelezi la el. Pentru bine trebuie să duci o luptă, să munceşti, să faci sacrificii şi compromisuri. E mai complicat. Însă destinaţiile arată şi te imbracă total diferit. Când ajungi la destinaţia răului, te întuneci şi te rătăceşti. Când ajungi la destinaţia binelui, lumina îţi deschide uşa şi te primeşte într-un loc liniştit şi frumos. Şi doar aici îţi poţi găsi liniştea, bucuria şi rostul.

Ce este bunătatea? O frumuseţe pe care o percepi direct cu sufletul.
Alexandru Vlahuţă

Pentru a exemplifica într-un mod sugestiv durata binelui şi răului să ne gândim la un părinte care munceşte şi trăieşte să-şi ajute copilul să se realizeze. Acest bine îl construieşte într-o viaţă. Totuşi, în doar câteva clipe, copilul poate să arunce vorbe de nerecunoştinţă care îl vor afecta cumplit. Sau chiar îl poate abandona cu nepăsare pe cel care s-a dedicat o viaţă întreagă pentru binele lui. Părintele îl va ierta, desigur, dar cam atât durează să dărâmi un om şi să faci un rău. Şi ar mai fi multe exemple. Majoritatea ţin de nerecunoştinţă şi devalorizarea celor din jur. De inconştienţa şi egoismul nostru. De suflete închise şi întuneric.

Suntem însoţiţi mereu de bine şi rău. Şi este alegerea noastră pe care dintre ele vom lua de mână. Trebuie doar să conştientizăm riscurile şi pierderile. Trebuie doar să deschidem mai mult ochii şi sufletul. Să lăsăm la o parte egoismul şi să învăţăm să oferim lumină dacă nu vrem să trăim în întuneric. Toate acţiunile noastre se răsfrâng cumva asupra noastră. Acest univers are o putere miraculoasă de a echilibra tot ce se întâmplă între noi şi în noi. Dacă arunci doar cu noroi, nu poţi primi înapoi trandafiri. Niciodată. Dacă arunci cu trandafiri, poţi fi lovit cu noroi, însă, cu siguranţă într-o bună zi trandafirii vor reveni la tine.

Să nu facem răul, dar nici binele cu sila, afirma Nicolae Steinhardt. De multe ori luptăm pentru binele unora, iar aceştia nu doresc cu niciun chip să îl primească. Oricât am încerca să îi luminăm sau mângâiem prin fapte frumoase, ei nu vor să asimileze ceea ce le oferim. Şi atunci e bine să oferim lumina altora. Sunt mulţi care au nevoie de ea şi ar face orice să o primească. Binele pe care îl oferim în lume trebuie să fie primit tot cu bună-voinţă, căci binele poate sta doar în braţele altui bine.

De multe ori, din pricină că binele nostru nu e apreciat sau preţuit,  răul ne manipulează să acţionăm cu rea-voinţă chiar asupra noastră. Încearcă să ne convingă că nu se mai merită să facem un bine. Nimic mai fals şi mai întunecat. Dacă toţi am cădea pradă acestei idei lumea în care trăim s-ar prăbuşi în beznă. Binele să îl faci pentru tine şi pentru sufletul tău în primul rând. Să îl priveşti ca pe o hrană spirituală care te ajută să purifici şi să trăieşti în lumină. Dar şi să susţii la luminarea acestui univers.

Binele făcut la nevoie ţi-l răsplăteşte înzecit Dumnezeu când nici nu gândeşti.
Mircea Eliade

Cred că binele şi răul se învârt în jurul verbului a trăi. Şi mai cred că acest verb defineşte doar binele. Atunci când faci bine, când doreşti bine, când lupţi pentru bine, când emani lumină, atunci îţi găseşti şi rostul de a trăi. Şi doar atunci poţi atinge fericirea. Cei răi pot avea noroc, însă doar cei buni pot fi fericiţi, spunea memorabil Alexandru Vlahuţă. Sunt de acord cu vorbele sale. Cred că fericirea stă departe de cei răi, asta fiindcă fericirea este ea însăşi cel mai frumos bine care poate se poate întâmpla şi care poate străbate fiinţa umană. Şi mai cred cu tărie şi în proverbul Bine faci, bine găseşti. Faptele noastre, cuvintele noastre, tot ceea ce răsfrângem asupra altora, ne va atinge în acelaşi mod.

Bunătatea înseamnă omenie în primul rând. Educaţie, caracter, dar mai cu seamă lumină interioară. Cei care nu ştiu să respecte, să preţuiască, şi nu au o construcţie interioară frumoasă bazată pe principii şi valori luminate vor acţiona cu rea-credinţă asupra celor din jur. Dar mai ales asupra lor. Cei care şi-au închis sufletul şi cei care se iubesc doar pe sine sunt condamnaţi la singurătate şi rătăcire. Şi nu văd un alt rău mai mare.

Mare adevăr în afirmaţia Ilenei Vulpescu: Două calităţi pe lume nu pot fi simulate şi nici înlocuite: inteligenţa şi bunătatea. Aceste două calităţi şi coordonate sunt nepreţuite. Două lumini pentru fiinţa umană. Într-un raport de interdependenţă. Oamenii inteligenţi cred că vor alege mereu binele

Când vezi un om bun, încearcă să-l imiţi. Când vezi un om rău, analizează-te. Vorbele pline de înţelepciune ale lui Confucius ne provoacă la meditaţie. Deşi ele transmit ideea de a face bine, ne trimit şi un mesaj puternic. Oricâte fapte frumoase ai face, e nedrept să consideri că bunătatea îţi aparţine. Fiecare am făcut fără să vrem vreun rău cuiva sau am rănit pe cineva fără să ştim. Iar Nicolae Steindhardt ne lămureşte: N-avem încotro. Se cuvine să înţelegem că orice am face şi oricît ne-am strădui, tot supărăm. Să înţelegem aşadar că nu putem împăca pe toată lumea, că bunătatea deplină se găseşte doar în ceruri, iar aici pe pământ ne întâlnim adeseori cu răul. Însă trebuie să îl evităm pe cât putem şi să alegem binele drept camarad în drumul nostru.

Fii bun ori de câte ori este posibil. Întotdeauna este posibil.
Dalai Lama

Binele trebuie să fie mereu dezinteresat. Doar acesta este binele adevărat. Când oferi fără să aştepţi ceva la schimb. Din toată inima. Nu costă nimic să faci un bine cuiva, dar binele este foarte scump. Nepreţuit. Sunt atâţia care au nevoie de o mângâiere, de o vorbă frumoasă, de o încurajare. De multe ori ne închidem în noi şi credem că asupra noastră a căzut tot răul din lume. Dacă am deschide ochii mai profund am vedea că acest univers este zguduit de multe acte întunecate şi că multe alte suflete trec prin suferinţe mai grele decât ale noastre. Să nu uităm că există boli cumplite, foamete, tragedii, calamităţi şi multe alte dureri care vatămă acest univers. Însă putem contribui la luminarea lui acţionând mereu cu bunătate.

Fă bine cât poţi de mult şi vorbeşte despre asta cât mai puţin, afima Charles Dickens. Oricât de mult bine am face, întotdeauna va fi loc de mai mult. Asta pentru că omul nu e nici perfect, nici bun pe deplin. Binele îl facem pentru noi şi pentru sufletul nostru, nu pentru a ne lăuda sau a ne mângâia orgoliul. De aceea, trebuie să păstrăm pentru noi faptele frumoase, să căutăm mereu să acţionăm doar în slujba binelui şi frumosului din această lume, iar răsplata o vom afla cu siguranţă tot în acte frumoase, bucurii şi lumină.