Când e devreme şi când e târziu

Ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată, spunea memorabil Octavian Paler. Dar când e timpul potrivit? Când e devreme şi când e târziu? Timpul este o floare căreia îi cad petalele la picioarele noastre. Trebuie doar să le strângem cu răbdare şi înţelepciune. Să nu mai risipim clipele şi să le dăm şansa de a deveni amintiri de neuitat.

Există ceasuri care ne arată adevărata valoare a timpului. Ceasurile noastre lăuntrice. Ele măsoară numai trăirile noastre. Sentimentele şi emoţiile. Intensitatea cu care atingem fiecare clipă. Aceasta este măsura vieţii. Timpul se măsoară prin dragoste şi cunoaştere. Doar aşa putem învăţa să trăim. Dacă nu măsurăm timpul cu inima, atunci ne rezumăm la o simplă existenţă. Timpul nu are limite în adâncurile tale, însă are limite în faţa ta.

Nimic nu este mai de preţuit decât valoare zilei.
Goethe

Toate la timpul lor. Dar oare când este timpul lor? De multe ori nu mai avem răbdare şi riscăm. Ne aruncăm devreme pe drumuri pe care nu suntem încă pregătiţi să le exploatăm. Dar o facem pentru că suntem nerăbdători în faţa timpului. Pentru că vrem să grăbim bucuriile şi satisfacţiile vieţii. Greşim, dar căpătăm experienţă. Învăţăm că timpul are o răbdare nemăsurată în faţa noastră şi ne oferă în dar, la un moment dat, înţelepciunea. Şi mai înţelegem şi semnificaţia cunoscutului proverb Graba strică treaba. Atunci înseamnă că a fost devreme. Şi, culmea, înţelegem că a fost devreme mai târziu. Iar acest devreme îl mai putem repara uneori.

Câteodată realizăm că am trecut nepăsători prin timp. Că nu am avut curajul să iubim, să riscăm şi să profităm de clipa care ni s-a oferit. Că nu am cerut iertare anumitor persoane dragi, nu am iertat sau nu am luptat mai mult pentru ceea ce ne doream. Că vom strânge remuşcări în loc de amintiri frumoase, că şansele au trecut şi nu vom mai avea ocazia să ne întâlnim cu ele. Atunci înseamnă că este târziu. Atunci se nasc regretele. Ele privesc în urmă şi lasă o lacrimă să alunece pe obrazul serii. Timpul nu ne ascultă, însă la final ne pune întrebări. Şi atunci realizăm că timpul este nepreţuit.

Cred că termenul devreme nu este atât de dureros precum târziu. Dacă am acţionat înainte de termen sau ne-am avântat cumva într-un proiect şi nu a fost bine, înseamnă totuşi că am încercat. Chiar dacă nu am avut experienţa necesară sau maturitatea de a cântări bine situaţia. Şi, de multe ori, dacă am putea da timpul înapoi poate că am proceda la fel. E vorba de ceea ce am simţit la acel moment când am luat anumite decizii. Ne-am ghidat după ceasul nostru interior. Desigur că multe dintre deciziile luate în trecut am dori să le schimbăm privind în urmă deoarece timpul ne-a adus înţelepciune şi acum ştim ce greşeli am făcut. Pe multe dintre ele poate chiar reuşim să le îndreptăm. Însă, când este prea târziu, nu mai putem acţiona şi strângem la piept doar regretele. Încercăm să reparăm ceea ce ne aduce târziul, dar, din nefericire, nu mai poate fi îndreptat în majoritatea cazurilor.

Tragedia vieţii este că îmbătrânim prea devreme şi devenim înţelepţi prea târziu, afirma Benjamin Franklin. Iată cum putem compara aici cei doi termeni care definesc timpul. Înţelepciunea este un rezultat al timpului. Al experienţelor pe care viaţa le scrie în noi. Şi de regulă ne întâlnim cu ea mai târziu decât ne-am fi dorit. Când suntem la răscruce şi nu ştim ce drum să alegem, medităm adesea: Unde eşti, tu, înţelepciune? Considerăm că îmbătrânim devreme deoarece timpul ne pare insuficient pentru a ne semna misiunea şi a ne trăi viaţa. Târziu este atunci când nu mai putem repara greşelile făcute şi nici recupera timpul care a trecut şi pe care poate nu am ştiut să îl preţuim. Târziu înseamnă căinţă şi suferinţă.

Trăieşte ca şi când răsăritul de soare pe care îl priveşti ar anunţa apusul vieţii. Profită de moment şi transformă-l într-o amintire memorabilă. Iubeşte mai mult. Din toată inima. Riscă, implică-te şi luptă pentru sentimentele tale până nu e prea târziu. Nu e niciodată devreme să fii fericit, dar cu siguranţă ajungi la un prag al timpului când e prea târziu.

Fiecare zi are aceeaşi durată, însă nu şi aceeaşi intensitate. Depinde de noi cum atingem fiecare clipă ca ea să aibă o strălucire aparte. Să nu fie devreme, dar, mai cu seamă să nu fie târziu. Cântăreşte cu mare atenţie clipele şi înţelege care este valoarea lor. Scrie o poveste deosebită cu cerneala timpului şi las-o să devină eternitate.