Sfârşit de toamnă

Se pregăteşte toamna de plecare,
Această artă e a tuturor,
Un colţ de cer rămâne-n fiecare
Dintr-un amurg de taină şi de dor.

E doar o despărţire temporară,
E doar  un vers ce va renaşte iar,
Căci toamna-i profunzimea cea mai rară
Care marchează arta-n calendar.

Se pregăteşte toamna de vecie
Şi va trăi în oameni permanent,
Nu sunt cuvinte care să descrie
Acest artist fără de precendent.

Îi cade la picioare efemerul,
Melancolia cântă pe pământ,
Iar printre arbori se coboară cerul
S-aducă şi pădurii un veşmânt.

Speranţa a privit în zări albastre,
Iertările în oameni au crezut,
Căci toamna-i poezia vieţii noastre
Fără sfârşit şi fără început.

Şi-acum, când se-ntoarce-n nemurire,
Trisţeţile din noi au amuţit,
Dar a rămas un cântec de iubire
Care-n privirea iernii s-a sfinţit.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Scrisoare întomnată.