Să vină toamna

Să vină toamna ca o poezie,
Ca un apel de dragoste și dor,
Să fredoneze-n noi o nostalgie
Și timpul să devină un actor.

Să vină toamna ca o regăsire,
Ca un spectacol de neegalat
Și frunza să respire nemurire
În simfonia timpului pictat.

Să vină toamna ca o rugăciune,
Ca versul definit de Dumnezeu
Și să privim ce-nseamnă o minune
Prin care cerul va vorbi mereu.

Să vină toamna ca o melodie,
Ca un artist ce s-a dezlănțuit
Și să simțim această mărturie
Într-un pian suprem la asfințit.

Să vină toamna ca o însușire,
Ca profunzimea fără de sfârșit
În care ploaia este o trăire
Și singurul mister desăvârșit.

Să vină toamna ca o pasiune,
Ca dragostea supremă pe pământ,
E unică a ei confesiune:
Doar anotimpul cerului e sfânt.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteți citi Destăinuirile toamnei.