Trebuie: de ce, când şi cum

Verbul a trebui este unul din verbele cu greutate. El exprimă datoriile morale şi responsabilităţile pe care le avem. Atât faţă de ceilalţi, cât şi faţă de noi. Pentru a trăi frumos trebuie să respectăm un set de reguli şi legi morale. Deosebit de importante. Dar cum şi când trebuie?

Întâi de toate, cred că trebuie să ne respectăm pe noi înşine. Asta pentru a fi respectaţi. Să nu uităm niciodată că respectul este fundamental. Trebuie să îi respectăm pe cei din jurul nostru pentru a dovedi educaţie. Fără educaţie şi bunele maniere nu putem avea respect. Şi avem nevoie de el pentru a ne păstra liniştea şi echilibrul interior. Atunci când suntem jigniţi sau puşi în situaţii jenante, trebuie să ne reamintim cine suntem şi, oricât de greu ar fi, trebuie să ne păstrăm respectul de sine. Dacă aruncăm cu noroi în ceilalţi această lume nu va fi mai bună şi nici nu vom rezolva ceva. Orice problemă se rezolvă cu calm, stăpânire de sine şi respect pentru noi şi tot ce ne înconjoară. Nu întotdeauna ne putem păstra calmitatea, însă e important să ştim că aceasta este calea cea dreaptă. Dacă nu e respect, nu e nici linişte în acest univers. De aceea se ajunge mereu la conflicte. Fiindcă uităm ceea ce este mai important: să respectăm şi alte păreri, alte credinţe, alte convingeri. Suntem piese distincte şi fiecare are alte necesităţi, păreri sau dorinţe. Sau altă religie. De aceea e important să înţelegem că trebuie să ne respectăm pentru a păstra liniştea acestui univers. Altfel, periclităm şi armonia noastră interioară, dar şi pe cea exterioară.

Trebuie să fim buni. Oricând şi oriunde. E drept că de multe ori este foarte greu să mai răspunzi cu bunătate. Însă pe cei răi trebuie să îi evităm, iar pe cei buni trebuie să îi ţinem aproape şi să îi apreciem. Răutatea nu se vindecă. Pur şi simplu a existat dintotdeauna în om. Avem de ales: lumina sau întunericul. Trebuie doar să deschidem ochii în profunzime şi să alegem cu mare atenţie oamenii lângă care ne petrecem timpul. O viaţă frumoasă înseamnă să fii înconjurat de oameni frumoşi şi senini. De oameni cu caracter şi educaţie care te ajută să fii mai bun. Omenia este cea mai importantă calitate a unei fiinţe. Să nu o părăseşti nicicând, oricât de greu ar fi, şi să o cauţi întotdeauna în cei care îţi stau aproape. Trebuie să fim oameni, nu doar simple fiinţe care rătăcesc pe acest pământ. Trebuie să ducem cu noi mereu lumina şi să avem lângă noi oameni care o emană. Salvarea acestei lumi se numeşte, simplu, umanitate.

Trebuie să iubim. Mereu. Asta pentru a da sens verbului a trăi. Să iubim tot ce este frumos şi tot ceea ce ne face mai puternici şi mai buni. Să iubim nu doar oamenii, ci şi arta, natura şi pe Dumnezeu. Să iubim valorile şi să investim mereu în ele. Doar aşa viaţa noastră va căpăta un sens profund. Acolo unde nu este iubire, nu este nimic. Doar un pustiu care ne  face existenţa zadarnică. Să iubim şi să fim iubiţi este cea mai înaltă formă a iubirii. Dar şi vindecarea noastră. Acest leac se regăseşte în noi şi trebuie să ne tratăm întotdeauna cu el.

Trebuie să iertăm. Iertarea înseamnă recunoaşterea imperfecţiunii tale, dar şi linişte interioară. Să ne desprindem de regrete, mânie sau tristeţi din trecut înseamnă să renunţăm la nelinişti. Şi doar aşa vom putea avea echilibrul interior extrem de important pentru sănătatea fiinţei noastre. Când nu iertăm adăpostim în noi trăiri care ne întunecă şi ne împiedică să mai vedem frumuseţile vieţii. Nu vom putea uita răul care ni s-a făcut, dar trebuie să încercăm să-l alungăm din suflet pentru a ne bucura de prezent şi viitor.

Trebuie să sperăm. Întotdeauna. E adevărat că speranţa moare ultima şi doar aşa ne vom putea continua drumul. Dacă purtăm cu noi încrederea. Dacă privim spre ferestrele viitorului având în ochi licărirea speranţei. Trebuie să crezi. În tine, în oameni, în Dumnezeu. Credinţa este primordială. Avem nevoie de această lumină în noi aşa cum avem nevoie de aer.

Trebuie să râdem. Cât se poate de des. Să nu uităm că simţul umorului este foarte important pentru a ne menţine în formă.  Umorul este sănătate. Cel mai bun tratament pentru fiinţa noastră. Ne ajută să trecem peste obstacole şi greutăţi şi să regăsim frumosul. Să căutăm compania oamenilor veseli şi luminoşi pentru a ne binedispune. Mereu e nevoie de umor şi cred că în fiecare zi ar trebui să zâmbim.

Trebuie să îi ascultăm şi pe ceilalţi şi să încercăm să îi înţelegem. Trebuie să avem răbdare şi perseverenţă. Trebuie să punem suflet în ceea ce facem ca să dea roade alese. Trebuie să avem ambiţie şi să luptăm mereu pentru ceea ce ne dorim. Trebuie să muncim, să facem compromisuri uneori şi să acceptăm că mai vin şi furtuni în viaţa noastră. Dar important e să ştim cum readucem soarele. Şi putem face asta doar dacă ştim să iubim, să iertăm, să sperăm, să credem, să ne respectăm şi să ne fim veseli. Să nu uităm nicicând de ce trebuie să purtăm cu noi aceste valori. Ele conferă frumuseţe clipelor noastre, dar şi interiorului nostru.

Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteţi citi Când şi cui trebuie să dăruim.