Vinovaţi de dor
M-ai condamnat cu legile supreme,
De dorul tău nici vara nu mai vine
Şi doar în ochii tăi îmi este bine,
Tu eşti eternitatea din poeme.
Sortiţi pentru a iubi
Suntem bucurie şi durere,
Lăcrimăm cu verbul a trăi
Şi avem o singură putere,
Iar aceasta-nseamnă a iubi.
De n-ar plânge şi pădurea
De n-ar plânge şi pădurea
Ochii tăi n-ar şti să-mi dea
Un amurg fără de nume
Care-n cer ar lăcrima.
Ieftin sau scump: un pret, vă rog
Îmi imaginez că ar exista un loc unde se găsesc expuse valorile, virtuţile, dar şi păcatele noastre. Firma Uman. Aranjate frumos pe rafturi, produsele acestei firme aşteaptă un preţ de la noi. Dar oare cum le estimăm preţul corect? Şi câte dintre ele au un preţ?
Sonetul luminii
Cuvântul mi-a fost leagăn şi-alinare,
Iar casa mea e însăşi poezia,
În ochii ei veghează veşnicia
Şi toamna redevine vindecare.
Cântec de neuitare – în memoria prietenei mele Teodora
Cuvintele-au rămas mult prea sărace,
Doar îngerii să-ţi cânte la viori,
Rămâi în neuitare şi în pace,
Rămâi etern un cer fără de nori.
Redeșteptând iubirea
În ceața depărtării din sufletele noastre,
În doruri necuprinse, pierdute-n destrămare,
Ai regăsit speranța iluziei albastre
Zbătându-se în pieptul lovit de remușcare.
Amintire şi poveste
Acelaşi cântec de vioară
Şi ochii tăi m-au condamnat
Să nu mai ştiu de nicio vară,
Sunt doar un dor abandonat.
Înfumurare – haz de necaz
Soacra zise către Lică:
-Parcă eşti un coş de fum!
Prea multă ţigară strică,
Eu sunt dată cu parfum.
Lică trase din ţigară
Şi îi spuse iritat:
-Dacă n-ai făcut gargară
Degeaba te-ai parfumat!