Neuitare
Du-mă lângă zările supreme,
Du-mă lângă lacrima de ieri,
Când voi fi ninsoarea din poeme
Fi-vei peste tot şi nicăieri.
catrene de dor
Tristeţile
Tristeţile nu pot să se despartă,
Sunt două anotimpuri care vor
Durerea şi eternul să împartă
În casa lor de taină şi de dor.
Anotimpul regăsirii
Cu toamna am plecat spre veşnicie
Şi merg la braţul ei fără a şti
Că haina mea ţesută-n poezie
A plâns arama altor veşnicii.
Două singurătăţi
Două singurătăţi stau într-un dor
Şi toamna le dezbracă de păcate,
E foc şi neuitare-n ochii lor –
Aceasta-i cea mai grea singurătate.
Târziul din noi – poezii
Amurg
Amurgul dintre noi e o poveste
scrisă în frânturi de timp
pe braţele purpurii ale reveriei
şi lasă clipele ostenite
să adoarmă pe umerii nemuririi
fără să-şi ia rămas bun
de la vremelnicie….
Vinovaţi de dor
M-ai condamnat cu legile supreme,
De dorul tău nici vara nu mai vine
Şi doar în ochii tăi îmi este bine,
Tu eşti eternitatea din poeme.
Redeșteptând iubirea
În ceața depărtării din sufletele noastre,
În doruri necuprinse, pierdute-n destrămare,
Ai regăsit speranța iluziei albastre
Zbătându-se în pieptul lovit de remușcare.
Mi-e dor de noi
Mi-e dor de noi, aceia care
Eram şi răni şi vindecare,
Eram şi iarnă şi poveste,
Şi ploi şi melodii celeste.
Catrene melancolice
Să mă aştepţi când plouă cu tăcere
Şi soarele s-a furişat în noi,
Să mă aştepţi cu seara-n adiere
Şi zilele ce-au lăcrimat în ploi.
♠
Lacrima dorului – Catrene
Doar taine se ascund între priviri,
Buzele noastre s-au făcut zăpadă,
De dorul tău şi-al primei amintiri
O lacrimă din ceruri vrea să cadă.
♣