Scrisoare cerească
Am vrut să-ţi scriu o poezie,
Dar versul m-a abandonat,
Nici el nu poate să descrie
Ce iarnă grea ne-a condamnat.
versuri de suferinţă
Numai dor – în memoria lui Ionuţ Munteanu
E numai dor în tainica ninsoare,
Cad în genunchi dureri nepământeşti,
Noi am trimis Luminii o scrisoare:
În cer şi-n inimi veşnic străluceşti.
Cer şi Lumină
Cad în genunchi regretele şi vor
Să strângă cerul în privirea lor,
Dar Dumnezeu veghează şi alină
Şi-o lacrimă Luminii se închină.
Prea multă nedreptate pe pământ,
Prea multă iarnă, patimă şi vânt,
Regretele se-mbracă în tăcere
Şi doar din ceruri vine mângâiere.
Două singurătăţi
Două singurătăţi stau într-un dor
Şi toamna le dezbracă de păcate,
E foc şi neuitare-n ochii lor –
Aceasta-i cea mai grea singurătate.
Cine suntem
Mai ştii tu cine sunt şi cine eşti?
Un cer de dor în tainele lumeşti,
Regretele au amorţit în ploi,
Nici vara nu mai vine pentru noi.