Neuitare

Du-mă lângă zările supreme,
Du-mă lângă lacrima de ieri,
Când voi fi ninsoarea din poeme
Fi-vei peste tot şi nicăieri.

Du-mă lângă valurile mării,
Du-mă lângă treptele de cer,
Când voi fi în braţele uitării
Doar în ochii tăi aş vrea să pier.

Lasă-mă în iarna care vine,
Numai ea ne poate ocroti
Şi-n lumina zărilor senine
Viscolul ceresc ne va uni.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Teama de iarnă.