Bunicul îmi spunea adesea: Sfântă-i cartea, dar şi sufletul omului. Şi sfinte parcă i-au rămas vorbele. El mi-a insuflat iubirea pentru carte şi mi-a explicat de ce aceasta are o importanţă covârşitoare. Cartea îţi va deschide ochii, dar nu uita să îţi deschizi şi sufletul, mă sfătuia cu înţelepciune.
Numele tău e dor şi veşnicie,
Un vers bacovian a lăcrimat
Când a plecat la cer o poezie
Cum niciodată n-a mai existat.
S-a instalat o boală gravă
Ce sufletul ne-a schilodit
Şi-a ros în noi ca o otravă,
Dar nu e vreme de bolit.
În dialog cu mentorul meu – Poetul și publicistul TRAIANUS (Traian VASILCĂU) din Basarabia
De multe ori suntem avertizaţi de specialişti în nutriţie sau cosmetică de existenţa unor ingrediente periculoase în produsele alimentare sau de îngrijire. Sănătatea trupească este foarte importantă. Dar să nu uităm de sănătatea sufletească. Aceasta e primordială. Şi atunci vorbim de alte ingrediente sau factori periculoşi care ne pot afecta nu doar trupul, ci şi sufletul şi raţiunea.
Orgoliul stă în firea umană. Dar puţini ştiu să-l exploateze benefic. Majoritatea se risipesc devoraţi de ghearele sale. Asta pentru că sentinţa finală o dă interiorul uman.
Pe legea mea că nu mai e dreptate
Şi-acest pământ cerşeşte demnitate,
Când se desparte umbra de fiinţă
Aşteaptă de la ceruri o sentinţă.
În ochii tăi a început ninsoarea
Şi-n ochii mei apune-o rugăminte,
Când iarna ia în braţe jurăminte
Eu voi fi cerul tău şi vindecarea.
Mai am un dor şi o-ntrebare
Când văd un trandafir că plânge:
Există-n lume altă floare
Prin care cerul se răsfrânge?
