Nelegiuiri

Pe legea mea că nu mai e dreptate
Şi-acest pământ cerşeşte demnitate,
Când se desparte umbra de fiinţă
Aşteaptă de la ceruri o sentinţă.

Dar astăzi omul nu mai înţelege
Că şi-n adâncul lui poartă o lege,
Aceasta-i cea mai sfântă dintre toate,
Cu litere de foc: umanitate.

Pe legea mea că totul e o rană
Şi lacrima devine inumană,
Pământul s-a retras în rugăciune,
Iar soarele din noi curând apune.

E un proces pe viaţă şi pe moarte,
Un jalnic egoism ce ne desparte,
A lăcrimat şi dreptul la speranţă,
Numai în Cer e singura instanţă.

Pe legea mea că boala este cruntă
Şi-acest pământ cu bezna se confruntă,
Priviţi adânc şi-atunci veţi înţelege
Că-n noi există cea mai sfântă lege.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Îndemn la umanitate.