Fără valori

Ne îndreptăm rapid către niciunde
Şi vom ajunge mâine nicăieri,
Valorile încep să se confunde
Cu triste şi banale-mprăştieri.

Noi suntem călătorii fără nume
Şi fără orizonturi şi voinţi,
Identitatea noastră face glume
Şi uneori ne-njură de părinţi.

Suntem în trenul fără destinaţii,
Iar cursa noastră este în zadar,
Noi nu vrem artă, nu vrem informaţii,
Doar să dăm foc la timp şi calendar.

Şi dacă nu se poate, nu se poate,
Să îngropăm cunoaşterea acum,
Când votul a primit majoritate
Facă-se cartea noastră numai scrum!

Chiar sălile de clasă se închină,
Nici pe profesori nu-i mai recunoşti,
A mai rămas doar una disciplină
Ce dă certificate pentru proşti.

Noi suntem cei bolnavi de ignoranţă
Şi refuzăm oricare tratament,
Numai nimicul are importanţă,
Numai prostia are monument.

Însemnătate, artă şi cultură,
Eu vă declar pierdute peste tot,
Absenţa voastră e ca o arsură,
Însă durerea ei ne-ajunge-n cot.

Incompetenţa ne-a intrat în sânge,
Perfuzia nu e de ajutor,
Spitalul de cuvinte să ne-alunge
Când literele toate cad şi mor.

Nu ne mai spală nimeni de ruşine,
Ne-ntrecem doar la rele şi atât,
Iar criza de gândire care vine
Ne va eradica numaidecât.

Ne îndreptăm rapid către niciunde
Şi vom ajunge mâine nicăieri,
Valorile încep să se scufunde,
Tu, poezia mea, de ce mai speri?

Recitarea poeziei o puteţi găsi aici:

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Nelegiuri.