Medicamente

S-a instalat o boală gravă
Ce sufletul ne-a schilodit
Şi-a ros în noi ca o otravă,
Dar nu e vreme de bolit.

E vremea vindecării noastre
Şi vremea dragostei de neam,
O lacrimă din zări albastre
A tremurat la noi în geam.

Şi cere numai îndurare,
Şi vrea căldura din priviri,
Şi nu e timp de renunţare,
Şi nu e timp de-mbolnăviri.

Să ne iubim fără condiţii,
Să ne iertăm fără răgaz,
Să ne întoarcem la tradiţii,
Să facem bolilor necaz.

Şi să dispară pacientul,
S-aprindem iar în noi un vis,
Căci dragostea-i medicamentul
Pe care Cerul l-a prescris.

Să ne iubim fără măsură,
Să dăruim fără-ntrebări,
Să evadăm din foc şi ură,
S-aducem bolilor salvări.

În noi e leacul şi se poate
Să-nchidem rănile ce dor,
Căci dragostea e peste toate
Medicamentul tututor.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Puterea credinţei.