Zăpezi de dor
Când toate rănile te dor
Şi nu găseşti o altă cale
Să strângi zăpezile de dor
În tainele privirii tale.
versuri de suflet
Cer şi poezie
Există doar un fel de bogăţie:
Ea stă în cer, în inimi şi-n cuvânt,
Iar dragostea e sfânta poezie
Care-a venit din ceruri pe pământ.
Ninsori eterne
Ninge cu tristeţe, ninge cu poeme
Dintr-un cer de taine şi iubiri supreme.
Ninge cu regrete, ninge cu iertare
Dintr-un cer de doruri şi de neuitare.
Puterea credinţei
O singură putere e mai mare
Şi mângâie durerea pe pământ:
Doar tu şi cerul într-o-mbrăţişare,
Acesta este sacrul legământ.
Sonet divin
Când dorurile vor a ne ucide
Şi iarna se retrage-n poezie
Eşti candelă cerească, taină vie,
O rugă a zăpezilor candide.
Cântec ceresc
Deschide poarta cerului şi lasă
Zăpezile să cadă în mister
Şi nu e o iubire mai frumoasă
Ca lacrima plecată de la cer.
Tristeţile
Tristeţile nu pot să se despartă,
Sunt două anotimpuri care vor
Durerea şi eternul să împartă
În casa lor de taină şi de dor.
Rondeluri de toamnă
Toamna ne-a pictat veşminte,
Cerul lacrimă fierbinte,
Dorul de senin te cheamă
Să te-apropii fără teamă.
Dreptul la veşnicie
În fiecare zi mi-e dor de tine,
Refuz oricare leac să mă tratez,
Doar tu şi toamna mă mai faceţi bine
Şi-n ochii mei de-a pururi vă păstrez.
