Sonet ceresc
Sunt doar un sfeşnic într-o rugăciune
Şi cântecul luminii din poeme,
Sunt lacrima care-a-ngheţat în vreme,
Doar mării mai învăţ a mă supune.
mesaje poetice
Declaraţie
Sunt vântul ce adie la fereastră
Şi cerul unde visele-ţi înalţi,
Sunt gândul tău ce fuge-n zarea-albastră,
Cu mine te-mplineşti şi te împarţi.
Vremelnicie
Noi scriem veșnicia prin iubire
Când plânge clipa vieții la hotar
Și timpul nemilos își cere prețul,
Dar să iubești nu este în zadar.
Inimă şi dor
Atâtea inimi ce suspină,
Atâtea doruri fără vină,
Atâtea glasuri de vioară,
Atâtea lacrimi ce coboară.
Orgoliu frânt
Nu mai este loc de vreun capriciu,
Locuiesc între păreri de rău
Şi-nţeleg că singurul meu viciu
Este să respir numele tău.
De dorul tău
Nu toate dorurile dor,
Nu toate poartă câte-o rană,
Există doruri care vor
Să se aşeze-ntr-o icoană.
Când speranţa se destramă
Când speranţa se destramă
Şi te lasă pustiit
Tu priveşte către soare
Şi renaşte-n răsărit.
Între inimă şi raţiune
Poate că inima raţiunii este ca inima să nu aibă raţiune. Toţi refuzăm să ne tratăm atunci când ne îmbolnăvim de iubire. Chiar dacă raţiunea vrea să îşi joace rolul de doctor, rămânem pacienţii iubirii în clinica misterelor. Cel mai puternic raţionament cred că rămâne acela de a iubi. În lipsa raţiunii se trage cortina, dar în lipsa iubirii se stinge lumina. De aceea cred că glasul inimii redă coloana sonoră a vieţii noastre.