Înstrăinare

Când coboară înserarea
Doar tăcerile mai vor
Să ne vindece pustiul
Cu lumina unui dor.

Şi privesc un dor în lacrimi
În amurgul arămiu
Şi mi-e frig de-nstrăinare,
Prea devreme e târziu.

Nu te regăsesc niciunde,
Plâng regretele târzii,
Suntem două versuri triste
Din eterne poezii.

Când coboară înserarea
Prea departe eu te ştiu,
Prea aproape eşti şi poate
Prea târziu să îţi mai fiu.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Târziu înlăcrimat.