Omenia reprezintă un cumul de calităţi care conferă cea mai importantă titulatură: cea de OM. Totodată, cea mai rară titulatură a zilelor noastre. Şi cea pe care eu o respect cel mai mult. Deşi pare firesc să o deţinem şi să reprezinte fiinţa umană, mulţi tânjesc după alte titulaturi şi au uitat cât de important este să trăieşti dovedind omenie. Degeaba înşiri diplome şi alte merite dacă nu mai cunoşti semnificaţia cuvântului OM.
De ce iubirea uneori ne doare
Şi lacrime se-ascund între păcate
Când sufletele noastre vinovate
Deplâng lumina într-o inserare?
Astăzi, din păcate, multe talente se risipesc cu talent. Cred că izvorul fiecărui talent trebuie să fie originalitatea. Aceasta nu înseamnă neapărat noutate, ci tehnica de a transforma comunul în deosebit. Şi asta presupune şi inteligenţă, o altă coordonată necesară în dezvoltarea lui. De aceea, el înseamnă o inteligenţă specială, manifestată, cum spunea Nicolae Iorga. Fără originalitate nu se poate remarca, iar fără muncă dispare în neant. Dar originalitatea a devenit o raritate.
Prietenul la nevoie se cunoaşte sau prietenul te mai cunoaşte doar când are nevoie de tine? Deşi nu se poate cumpăra, totuşi, prietenia se vinde. Sunt mulţi dispuşi să-i pună un preţ. Cu sau fără negocieri, e un produs expus la vânzare şi unii devin comercianţi prin prisma lui. Comercianţi fără suflet: ţin doar la preţ. Trist este că nu îi cunosc preţul cu adevărat.
Prietenia este un simbol. Ea reprezintă un dar nepreţuit. Poţi să râzi alături de mulţi oameni, însă poţi plânge doar pe umărul câtorva. Iar aceştia sunt prietenii adevăraţi. Atât costă ea: un umăr la nevoie, o mână care ţi se întinde necondiţionat, un zâmbet care te binedispune, un sfat bun când eşti la răscruce de drumuri.
Sufletul este un univers nelimitat, pe când raţiunea este un univers limitat. În acest univers al sufletului se petrec fenomene importante pentru fiinţa umană, se încheagă armonii sau se dezlănţuire furtuni, se dau lupte crâncene sau se aşterne o linişte profundă. Aceste fenomene interioare aduc echilibrul sau dezechilibrează fiinţa umană. Raţiunea trimite diverse mesaje sufletului, iar el le prelucrează. Gândurile noastre sunt un factor primordial în declanşarea stărilor sufleteşti. Ele dau sentinţa şi de aceea trebuie să luptăm pentru drepturile noastre lăuntrice stimulând în mod favorabil raţiunea.
Ai simţit vreodată că eşti un dor care plânge de dorul neuitării şi că te înveleşti cu amintiri doar pentru că ţi-era frig în braţele unui dor? Ai simţit vreodată că timpul şi distanţa se măsoară cu inima şi că doar atunci dorul poate îngenunchia legile firii umane?
Cred că fiinţa umană are un simţ mai profund decât celelalte 5: dorul. Un cuvânt care trece dincolo de orice bariere şi atinge profunzimi nebănuite. O stare care la rândul ei deţine cele 5 simţuri, dar la un nivel înalt. Dorul citeşte în privirea cerului, ascultă glasul amintirii, mângâie timpul şi distanţa, gustă din speranţe sau regrete şi simte parfumul celor mai intense emoţii. Şi astfel devine cel mai puternic simţ.
Uneori ai vrea să ningă cu iertare din ochii universului pentru că ninsoarea este o mângâiere divină. Cele mai frumoase daruri pe care le poţi oferi sau primi sunt iertarea şi iubirea. Aş vrea să învăţăm mai mult să iertăm. Şi poate că numai atunci când suntem iertaţi şi simţim căldura acestei trăiri îi putem cunoaşte adevărata semnificaţie. Până la urmă, iertarea rămâne cea mai caldă îmbrăţişare.
Doar taine se ascund între priviri,
Buzele noastre s-au făcut zăpadă,
De dorul tău şi-al primei amintiri
O lacrimă din ceruri vrea să cadă.
♣
Cine izolează drumurile către cunoaştere? Cum se ajunge ca unii să se abandoneze pe sine şi să sigileze verbul a şti fără a mai pătrunde în esenţele sale?
Există o taină universală care te îmbracă în năzuinţe. Dar sunt şi oameni ignoranţi pentru care aspiraţiile s-au destrămat fără rost. Pentru aceştia drumurile către cunoaştere şi progres s-au izolat. Vorbim de ignoranţa pentru frumos, artă, cultură şi sentimente. Şi cred că această ignoranţă este un păcat care zdrobeşte motivaţia noastră interioară.
Sub cerul liber mă gândesc la libertate. Şi cred că doar a cerului este absolută. Poate că oamenii vor să fie liberi precum păsările cerului. Poate că după asta tânjeşte fiinţa umană. Câteodată oamenii sunt captivi în propria lor libertate. Alteori omul reuşeşte să evadeze şi să simtă gustul libertăţii. Substantivul libertate are în esenţa sa o putere binefăcătoare. De aceea voi vorbi liber despre puterea ei.
