Redeșteptând iubirea
În ceața depărtării din sufletele noastre,
În doruri necuprinse, pierdute-n destrămare,
Ai regăsit speranța iluziei albastre
Zbătându-se în pieptul lovit de remușcare.
expresii artistice
Amintire şi poveste
Acelaşi cântec de vioară
Şi ochii tăi m-au condamnat
Să nu mai ştiu de nicio vară,
Sunt doar un dor abandonat.
Iubire fără vină – sonet
Iubirea mea nu poartă nicio vină,
Ea e speranţă, vis şi vindecare
Şi vara care plouă cu iertare,
Un dor care se-mbracă în lumină.
Pianistul – sonetul unui vis pe clape
Se-aude un pian în înserare
Şi-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,
Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,
A înnoptat în stele şi-n uitare.
Între alb şi negru
Să zugrăveşti prin umbre o lumină
Iar din lumini să şlefuieşti o umbră
E arta pură, forma ei divină,
Şi arta niciodată nu e sumbră.
Inimă şi dor
Atâtea inimi ce suspină,
Atâtea doruri fără vină,
Atâtea glasuri de vioară,
Atâtea lacrimi ce coboară.
Sonetul tăcerilor
De ce iubirea uneori ne doare
Şi lacrime se-ascund între păcate
Când sufletele noastre vinovate
Deplâng lumina într-o inserare?
Talentul, o esenţă greu de stăpânit
Astăzi, din păcate, multe talente se risipesc cu talent. Cred că izvorul fiecărui talent trebuie să fie originalitatea. Aceasta nu înseamnă neapărat noutate, ci tehnica de a transforma comunul în deosebit. Şi asta presupune şi inteligenţă, o altă coordonată necesară în dezvoltarea lui. De aceea, el înseamnă o inteligenţă specială, manifestată, cum spunea Nicolae Iorga. Fără originalitate nu se poate remarca, iar fără muncă dispare în neant. Dar originalitatea a devenit o raritate.