Pianistul – sonetul unui vis pe clape

Se-aude un pian în înserare
Şi-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,
Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,
A înnoptat în stele şi-n uitare.

Îşi cântă neputinţa, apoi plânge,
Arzând pentru-a iubi cu însetare
O lume care l-a uitat şi doare,
În ochii săi doar marea se restrânge.

Un vis a curs pe clapele iubirii
Când valuri spumegau la răsărit,
Îngenuncheat la ţărmul nemuririi

Un cânt divin sorbea din infinit.
Pianul a străpuns hotarul firii
Şi lacrima-i se stinge în zenit.

Sonetul face parte din volumul Între cer şi pământ
Dacă v-a plăcut acest sonet, mai puteţi citi şi Sonetul Întreabă.