Înserare

S-au stins luminile din noi
Şi s-a-nserat mult prea devreme,
Iar vor veni furtuni şi ploi
Să contrazică teoreme.

Acesta-i cruntul adevăr:
Pe noi ne-a părăsit voinţa,
Cum roade viermele în măr
Aşa ne roade neştiinţa.

Şi vine tragerea la sorţi,
Pe noi ne-a părăsit lumina,
Suntem ca fierul unei porţi,
Însă ne-a ros prea mult rugina.

Noi am fugit de cer şi nori,
Dar cerul nu ne părăseşte,
Deşi sfidăm multe valori
Şi ne trădăm neomeneşte.

Noi am fugit şi de Cuvânt
Şi ducem altfel de războaie,
Iar adevăru-i vorbă-n vânt
Şi lacrima apă de ploaie.

 S-au stins luminile din noi
Şi s-a-nserat mult prea devreme,
Când adevărul este sloi
Noi suntem iernile extreme.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi  Umanitate