Măşti
Aceste vremuri tulburi ÅŸi barbare
În care chiar şi umbra ţi-o târăşti
Au dat deja o nouă promulgare:
Şi omul cel mai sincer poartă măşti.
Fără valori
Ne îndreptăm rapid către niciunde
Şi vom ajunge mâine nicăieri,
Valorile încep să se confunde
Cu triste şi banale-mprăştieri.
La pământ
Să intre şi prostia-n carantină!
De ce mai umblă liberă pe străzi
Când îngâmfarea ei vrea să obţină
Prin lipsa de cultură alte prăzi?
Să stea, cumva, în lanţuri izolată,
Că a făcut ravagii printre noi,
Ar trebui urgent încarcerată
Sau aruncată-n groapa de gunoi!
Corectitudine
Hai să vorbim de termenul corect,
El doar în matematică trăieşte,
Să fie şi în om ar fi perfect,
Dar omul din greşeală se hrăneşte.
Tot ce ne-a rămas
Chiar lacrima de lacrimi e sătulă
Şi intră cu tot omul în impas
Cu toată ştiinţa care nu-i destulă,
Nădejdea este tot ce ne-a rămas.
Dezamăgire
La uşă bate iar dezamăgirea
Când nu m-am pregătit de musafiri,
Dar nu mă iartă, şi-a impus sosirea,
Măcar un ceas să stăm la povestiri.
Un ceai amar ÅŸi-mi spune pe-ndelete
Motivul pentru care a venit,
Că mi-a adus o geantă de regrete
Atât de grea încât s-a istovit.
Să fiţi iubire
Voi, oameni buni, să fiţi mereu iubire,
Singurătatea piere când iubeşti,
Să căutaţi un zâmbet, o trăire
Căci nu contează cât, ci cum trăieşti.
DeÅŸteptarea
Alo, alo, e vremea deşteptării,
Pământul stă pe culmile răbdării
Şi nu mai este timp de somnolenţă,
Pământul cheamă cerul de urgenţă!
