Singuri
Despărţire tristă, despărţire grea,
Dă-i singurătăţii toată noaptea mea,
Nimeni să nu ştie, nimeni să nu vrea,
O singurătate şi ce-nseamnă ea.
Mulţi te judecă, dar puţini o fac cu judecată
E uşor să-i judecăm pe alţii, să-i criticăm şi să le găsim cusururi. Însă, pentru a şti exact dacă ei ne pot fi modele de viaţă sau anti-exemple, trebuie să analizăm raţional cunoscând bine situaţia lor. Altfel, judecăm fără a avea judecată.
Ai nimănui
Eu te-am păzit ca pe-o icoană
Şi-n ochii tăi am cunoscut
Păcatul de-a purta o rană
Şi rostul de-a mă fi născut.
Acum, când nu sunt lângă tine,
Rămâi un foc al nimănui
Şi n-are cine să aline
Tristeţea ochilor căprui.
Dragostea, singurul leac
Când vine vorba de dragoste mă gândesc la două verbe puternice: a fi şi a avea. Pentru verbul a fi cred că afirmaţia lui Marin Preda din romanul Risipitorii este emblematică: Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Însă, Epistola Întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel prezintă memorabil într-o frază puterea dragostei cu ajutorul ambelor verbe: Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt.
Când şi cui trebuie să dăruim
Altruismul nu este deloc un alt truism. Este una din calităţile care certifică omenia. Trebuie să ne deschidem mereu sufletul. Dar, să nu uităm să deschidem şi ochii. Nu întotdeauna oferim ce trebuie, cum trebuie şi cui trebuie.
În ochii tăi
În ochii tăi e vis şi e speranţă
Şi toamna unui dor nevinovat,
În ochii tăi e cer şi siguranță
Şi iarna unui zbor nevindecat.
Puterea de a merge mai departe
Dintre toate puterile din lume cred că puterea noastră interioară este cea mai mare. Iar ea înseamnă credinţă, iubire şi nădejde. Acestea ne conferă tăria şi forţa de a trece prin lume şi a înfrunta tristeţile, obstacolele şi furtunile care se abat asupra noastră.
Incurabilă
Să vină legi şi hotărâri cu ele,
Niciuna nu mă poate apăra,
Adâncă rană a fiinţei mele,
Eu mor acum spre a mă vindeca.
Cum să definesc iubirea
Iubirea construiește universul,
Pe umeri poartă taina nemuririi,
În ochii ei renaşte numai versul
Şi arde sacrul foc al fericirii.
Cum şi ce arată indiferenţa
Indiferenţa sau nepăsarea este cea mai grea haină pe care o poate îmbrăca omul. Pentru a construi o lume mai bună e nevoie de implicare. E nevoie de suflet şi voinţă. Când acestea lipsesc vorbim de o formă tristă de rătăcire care denaturează fiinţa şi sfidează tot ceea ce o inconjoară: fie că e vorba de frumuseţi, fie că e vorba de suferinţe.