Vara regretelor
Se plimbă vara prin regrete
Privindu-mă cu ochii trişti
Şi implorând să se repete
Povestea-n care tu exişti.
Aştept o veste
Aştept o veste de la tine,
De ochii tăi aş vrea să ştiu,
Dar nicio lacrimă nu vine
Să-mi spună dacă-i prea târziu.
Ne cheamă marea
Ascultă cum te strigă marea,
Întregul cer o ocroteşte,
Netulburată e chemarea
Care-n amurguri străluceşte.
Amurg şi dor
Amurgul scrie-n cer poeme
Şi doar de ochii tăi mi-e dor,
Dar ştiu că va veni o vreme
Când voi fi iar lumina lor.
Infinit
Stele cad în marea vremii
Strălucind prin infinit,
Lacrimi scriu fără de temeri
Versuri vii în asfinţit.
Pe unde trece
Pe unde trece bucuria
Rămâne locul luminos
Şi-n om e scrisă datoria
De a trăi pentru frumos.
Care este timpul pierdut
Timpul se măsoară prin folosinţă. Aceasta îl face scurt sau lung. Dar ce înseamnă să îl cheltuim cu folos? Excluzând leneşii, care sunt experţi în pierderea timpului, există multe alte situaţii triste în care nu realizăm că pierdem timp preţios.
Cuvintele
Cuvintele pot mângâia fiinţa
Sau pot lovi în mod neomenesc,
Aşează-n ele doar bunăvoinţa
Şi-atunci vei şti ce taină împlinesc.
Adevăr sau provocare
Adevărul este că de multe ori fugim de adevăr. Şi facem asta considerând că doare. Însă cea mai mare provocare este să privim şi să ascultăm adevărul. Are multe să ne spună. Îl vom afla în ochii celoralalţi, în faptele şi cuvintele lor. Dar, mai presus de toate, trebuie să îl căutăm în adâncurile noastre. Doar acolo se află cel mai important adevăr.
Plouă în suflet
Un nor s-a risipit în zare,
Amurgul scrie în scântei,
O lacrimă acum dispare
Lăsând un cer în ochii mei.