Despre tine, despre noi
În tot ce port e vorba despre tine,
În tot ce văd e vorba despre noi
Şi însăşi arta cifrelor susţine
Că unu e-n fiinţă pentru doi.
Distanţa dintre noi
Distanţa dintre noi e un chirurg
A cărui milă nici nu mai există
Şi sub incizii grele se parcurg
Aceste depărtări ce mai rezistă.
Noi suntem pacienţii unui dor
Ce nu găsesc niciunde tratamente,
Mereu lipsiţi de primul ajutor
Şi operaţi de mâini incompetente.
Beethovian
E toamnă-n ochii mei şi-o nostalgie
Se-aşează lăcrimând pe un pian,
Resping oricare leac şi terapie
Şi vă privesc în stil beethovian.
Apelul de urgenţă
Acesta e apelul de urgenţă:
Umanitatea trage ca să moară,
Se prăpădeşte într-o indolenţă
De care şi noroiul se-nfioară.
Scrisoare întomnată
Iertaţi-mă că scriu despre tristeţe
Şi-n versul meu s-a întomnat adânc,
Dar eu consider toamna o nobleţe
În care toate cerurile plâng.
Destăinuirile toamnei
Când toamna-n sinea mea renaşte
Ca un poem desăvârşit
Un singur dor mă recunoaşte
Şi numai el m-a înrobit.
Numele tău
Când vreau să-mi regăsesc identitatea
Şi nu mai ştiu ce-i bine şi ce-i rău
Alung din trupul meu singurătatea
Şi mă predau rostind numele tău.
Poezia toamnei
Acum, când cade toamna în poeme
Şi frunza cere primul ajutor,
Constat că doar iubirile supreme
Pot defini o lacrimă de dor.
Dreptul la iubire
Cu legile nu mă mai cert,
Dar lupt cu o nelegiuire,
În baza cărei legi să iert
Că nu-mi dai dreptul la iubire?