Întoarcerea
Eu vreau să fug din iarnă şi din mine,
Nu mai privesc o clipă înapoi,
Precum un tren în agonii pe şine
Să mă întorc la viaţă şi la noi.
N-avem nimic
Avem destule, mai puţin răbdare,
Avem un cer, dar vrem până la soare.
Avem un vis, dar vrem pe căi uşoare,
N-avem nimic şi nu vrem ajutoare.
Atât de dor
Atât de dor îmi e de tine
Că nu mai ştiu unde mă-ndrept
Şi-n ciudă primăvara vine
Să-mi smulgă inima din piept.
Lumea la doi
Noi doi şi-n rest e doar o lume,
Noi doi şi lumea ne-aparţine,
Ca-ntr-un poem să se rezume
Un univers numai la tine.
Crez în alb şi negru
Cred într-o iubire fără moarte,
Cred în rostul vieţii pe pământ
Şi mai cred că trupul o să poarte
Alb şi negru ca pe un veşmânt.
Adevărurile
Ca două afirmaţii triste
Noi ne vom căuta mereu,
Cât soarele o să existe
Tu fi-vei adevărul meu.
Adeverinţă de iarnă
Într-adevăr, nimic nu mai e bine
Din noaptea-n care ziua a fugit,
Doar iarna între noi mai intervine
Şi-n ochii tăi ea s-a adeverit.
Dor de bunici
Nu există dor şi rană
Şi-o asemenea icoană
Cum e chipul celor care
Au sfinţit o neuitare.