Probleme vs necazuri

Probleme au şi cărţile, se pare,
Ce să mai zică bietul muritor
Când timpul e problema cea mai mare
Şi sună ocupat la ajutor?

Necazul e-o problemă mai vicleană
Ce n-are milă, vine pe ascuns,
Şi dă o lovitură inumană
De parcă n-ar fi lacrimi îndeajuns.

Problemele sunt fleacuri când soseşte,
El pune în genunchi orice cuvânt,
Ne face în necaz şi ne-mbrânceşte,
Aşa arată iadul pe pământ.

Copii orfani, singurătate, foame
De ele să facă mare caz,
Dar omul îşi găseşte alte drame
Uitând că boala-i marele necaz.

Problema are mână omenească,
Necazul are-un bici neomenesc
Pe care-atunci când vrea să-l folosească
Puterile din noi se prăpădesc.

Să ne rugăm, atât cât se mai poate,
Să fie doar probleme, suportăm,
Atâta timp cât este sănătate
Şi mai putem sub cer să respirăm.

Oricât ar fi de tristă vieţuirea,
Oricât ar fi de sumbru şi de greu,
Să nu uităm că leacul e Iubirea
Şi lângă noi rămâne Dumnezeu.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Renaştere.