Atâta timp
Atâta timp cât ţara e bolnavă
N-avem medicamente pentru ea,
N-avem măcar un doctor de ispravă,
Mai ştim noi ce înseamnă a avea?
poezii patriotice
Apelul de urgenţă
Acesta e apelul de urgenţă:
Umanitatea trage ca să moară,
Se prăpădeşte într-o indolenţă
De care şi noroiul se-nfioară.
Aş da orice
Aş da orice să fie numai pace
Şi să dispară boli şi suferinţi,
Dar cum să vindec suflete sărăce
În care nu e loc nici de părinţi?
Târg de nenoroc
Toate-s de vânzare, lichidări de stoc,
Târgul cel mai ieftin, târg de nenoroc.
Ţara mea se vinde într-un trist talcioc,
Târguim lumina celui mai sfânt loc.
Jertfă
Nu-s lacrimi îndeajuns să ţi se-nchine,
Nici doină mai frumoasă şi mai tristă,
Iubirea de la Cer ţi se cuvine
Şi toate celelalte ce există.
Ai fost o mamă bună şi bogată
Şi te-ai jertfit, s-o ducă fiii bine,
Dar astăzi ţi-e mai greu ca niciodată
Şi doctorii întârzie la tine.
Sonet patriotic
Din ochii însetaţi de biruinţă
Căzură două lacrimi peste vreme,
Aici e vatra dragostei supreme,
Aici pământul a rodit credinţă.
Ultimul apel
La ceas de neputinţă şi trădare
Când cerul ne priveşte întristat
Îl rog să ne trimită o salvare
Căci la Urgenţe sună ocupat.
Această ţară a ajuns o rană
Şi-n ochii săi durerile mocnesc,
Când locul ei era într-o icoană
De ce-i lovită-n mod neomenesc?
România
Aici eroii murmură în piatră,
De mii de ani stau țării-n temelie.
Prin ei avem cea mai adâncă vatră,
Prin ei ne știm legați de veșnicie.