Nemurire
Albe destine îmi croiesc prin mare,
Aştept pe stânca unui dor tardiv,
Acum că timpul suie către soare
Ascund lumina lui într-un motiv.
Amintire şi poveste
Acelaşi cântec de vioară
Şi ochii tăi m-au condamnat
Să nu mai ştiu de nicio vară,
Sunt doar un dor abandonat.
Înfumurare – haz de necaz
Soacra zise către Lică:
-Parcă eşti un coş de fum!
Prea multă ţigară strică,
Eu sunt dată cu parfum.
Lică trase din ţigară
Şi îi spuse iritat:
-Dacă n-ai făcut gargară
Degeaba te-ai parfumat!
Iubire fără vină – sonet
Iubirea mea nu poartă nicio vină,
Ea e speranţă, vis şi vindecare
Şi vara care plouă cu iertare,
Un dor care se-mbracă în lumină.
Înserare
S-au stins luminile din noi
Şi s-a-nserat mult prea devreme,
Iar vor veni furtuni şi ploi
Să contrazică teoreme.
Acesta-i cruntul adevăr:
Pe noi ne-a părăsit voinţa,
Cum roade viermele în măr
Aşa ne roade neştiinţa.
Pianistul – sonetul unui vis pe clape
Se-aude un pian în înserare
Şi-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,
Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,
A înnoptat în stele şi-n uitare.
Păcătoasa – rime cu umor
Chiva zise mai sfioasă:
-Părinte, vreau dezlegare,
Fană m-a închis în casă,
Nu mă scoate la plimbare!
Mama
Din toate tainele din soare
Pe una ne-ncetat o cânt,
Doar mama este vindecare
Şi veşnicia din cuvânt.
Sănătatea, una din marile avuţii
Sunt doi medici pe care nimeni nu îi egalează în tratamente. Un cardiolog specializat în suflete şi dragoste şi un psiholog specializat în purificarea raţiunii prin credinţă. Trupul are nevoie de terapiile lor pentru a cunoaşte adevărata sănătate. Cei doi medici se găsesc la adresa fiinţei tale. Trebuie doar să vrei să îi cunoşti, altfel spus să apelezi la autovindecare. La profunzimile tale. Să te îngrijeşti de sănătatea sufletului şi raţiunii conştientizând că este primordială.
Povestea Adevărului
A fost odată ca niciodată o minciună. Aranjată, luxoasă şi mândră, ea se plimba pe străzile oraşelor şi căuta compania oamenilor. La un colţ de stradă stătea şi Adevărul. Modest şi simplu. Blând şi iubitor. Oamenii treceau îngânduraţi pe lângă el, dar nimeni nu îl lua în seamă, deşi în ochii lui străluceau adevăratele frumuseţi. Totuşi el a rămas să aştepte cu răbdare, speranţă şi îngăduinţă.