Noi doi şi toamna
Nu sunt amurguri care să transpună
Cât de profundă-i toamna pentru noi
Şi ploile încep să se supună
Acestui anotimp trăit în doi.
Dreptul la cer
Senin e dreptul nostru la speranţă,
Acest albastru nu e efemer,
Stă dincolo de timp şi de distanţă
Supremul drept de a avea un cer.
Dreptul la viaţă
Cât mai vorbim de drepturi şi de viaţă,
Cât mai vorbim de omul din mulţime?
Tot ce-i frumos se simte, nu se-nvaţă,
Iar a trăi înseamnă profunzime.
Să vină vara
Să vină vara să ne spună da,
Să vină vara să ne spună nu,
Și-n focul ei noi doi vom evada,
Și-n focul ei un eu devine tu.
Ploi de dor
În ochii primăverii sunt numai ploi de dor
Şi omul redevine un simplu spectator.
Amurgul strigă vara în mod impunător,
Dar ea rămâne taina din focul tuturor.
Pentru cei dragi
Pentru cei dragi avem o datorie:
Cu dragoste oricând a îi păzi,
Să le fim umbră, să le fim tărie,
Şi noaptea pentru ei s-o facem zi.
Definiţia dorului
Aş vrea să definesc cuvântul dor,
Dar ce cuvânt putea-va să exprime
Această taină, simplu şi uşor,
Când ea e cea mai mare profunzime?
Devirusare
În oameni e un virus mai parşiv,
Acesta lăcomie se numeşte
Şi nu există altul mai nociv,
Sub talpa lui pământul se striveşte.