Dreptul la viaţă

Cât mai vorbim de drepturi şi de viaţă,
Cât mai vorbim de omul din mulţime?
Tot ce-i frumos se simte, nu se-nvaţă,
Iar a trăi înseamnă profunzime.

Cât mai vorbim de noi şi societate,
Cât mai vorbim de omul care moare?
Tot ce contează stă în libertate,
Ce n-are preţ înseamnă o valoare.

Cât mai vorbim de ins şi decădere,
Cât mai vorbim de ce nu mai există?
E un război absurd pentru putere,
E lupta cea mai josnică şi tristă.

Cât mai vorbim de lacrimi şi de boală,
Cât mai vorbim de legi şi suferinţă?
Umanitatea e fundamentală,
Tot ce e sfânt se scaldă în credinţă.

Cât mai vorbim de om şi influenţe,
Cât mai vorbim de drepturi şi de nume?
Că am ajuns umile existenţe
Ce îşi refuză rostul de pe lume.

Cât mai vorbim de cer şi de natură,
De marea care-n taină se agită?
Tot ce-i mai rău în viaţă stă în ură,
Iar Universul vrea să ne transmită.

Cât mai vorbim de soare şi de vreme,
Cât mai vorbim de ploi şi de furtună?
Că linistea e-n zările supreme,
Iar omul doar nelinişti mai adună.

Cât mai vorbim de vis şi de speranţă,
Cât mai vorbim de bani şi rătăcire?
Că omul fuge în extravaganţă
Şi nu mai are timp pentru iubire.

Cât mai vorbim de drepturi şi de viaţă,
Cât mai vorbim de traiul care moare?
Tu, om pierdut, trezeşte-te şi-nvaţă
Cum să renaşti prin ceruri, foc şi mare.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Manifest