Melancolie

Ce-am avut cu tine, viaţă,
De-ai fugit aşa de noi,
Când speranţele îngheaţă
Ne priveşti cu ochii goi?

Spune-mi, cine te condamnă,
Spune-mi, unde rătăceşti,
Precum ploile de toamnă,
Tu, atât de rece eşti.

Ce-am avut cu tine, viaţă,
De ce ne-ai lăsat săraci,
De ce te-ai schimbat la faţă
Şi în boala-ţi numai taci?

Spune-mi, unde ţi-e lumina,
Sub ce lacrimi te ascunzi,
Tu eşti dorul şi eşti vina
Care-n sânge ne pătrunzi.

Ce-am avut cu tine, viaţă,
De-n pustiuri te-ai tot dus
Că de focul tău o gheaţă
Trupul ni l-a descompus?

Spune-mi, unde ţi-e voinţa,
Care mări te-au subjugat,
Tu eşti cerul şi dorinţa
Inimilor care bat.

Ce-am avut cu tine, viaţă,
Şi de ce ne-ai părăsi?
Acum iarna ne învaţă
Ce însemnă a-nlemni.

Spune-mi, unde ţi-e puterea,
Ce-ntuneric te-a orbit,
Tu eşti focul şi durerea
Iernii care ne-a lovit.

Ce-am avut cu tine, viaţă,
Ce-o fi fost la noi în gând
De-am trăit la suprafaţă
Când un cer privea plângând?

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Încotro.