Nu-i aşa că toamna este un anotimp al sufletului, dar şi un artist talentat? Un tablou expresiv. O poezie profundă. Muzică de excepţie. Artă pură. Vreau să stau de vorbă cu toamna. Am multe rugăminţi şi mărturisiri. O strâng în braţe şi încerc să-i cunosc povestea.
Frunză verde, dor în vânt,
Treci în taină pe pământ
Toamnele să le mângâi
Cu iubirea cea dintâi.
Vine o vreme când meditezi profund la trecerea timpului. Şi pui în balanţă doi termeni: devreme şi târziu. Încerci să defineşti timpul şi constaţi că este cea mai grea definiţie. Te poţi defini ca fiinţă sau poţi defini viaţa folosind expresia timpului, dar profunzimea semnificaţiei lui este nemărginită. Aşa cum este şi el. Timpul stă în nimeni, timpul stă în toate. El este neputinţa şi neajunsul nostru. Iubire, dor, speranţă, amintire, credinţă, regret, voinţă, durere, chemare şi dorinţă. Timpul stă în ceruri, timpul stă în mare. Trebuie doar să strângi în braţe clipa înţelegând că timpul ne uneşte şi tot el ne desparte.
Cât durează să faci rău cuiva? Câteva clipe. Cât durează să faci un bine cuiva? Poate chiar o viaţă. Evident că poţi să faci un bine şi în câteva clipe, oprindu-te lângă un nevoiaş sau oferind cuiva câteva vorbe frumoase, însă de regulă binele se construieşte în timp fiind o realizare.
Printre vise
Amurgul înconjoară visele,
focul coboară să scrie
cu litere rubinii
poemul dragostei.
Cu Radu Gyr mi-am înfrăţit suspinul,
Am lăcrimat cu toamnă şi iertare
Şi-n valuri mi-a cântat albastra mare
Să-mi împlinesc cu dragoste destinul.
Amurg
Amurgul dintre noi e o poveste
scrisă în frânturi de timp
pe braţele purpurii ale reveriei
şi lasă clipele ostenite
să adoarmă pe umerii nemuririi
fără să-şi ia rămas bun
de la vremelnicie….
Sunt multe filme bune şi e greu să faci un top al lor, însă am selectat 5 care m-au impresionat şi pe care le consider deosebite din mai multe motive. Şi nu pentru că au câştigat anumite premii, ci pentru că am descoperit acolo artă adevărată şi artişti adevăraţi care au reuşit să treacă dincolo de ecrane şi să ajungă acolo unde trebuie: la sufletul nostru. Actorii şi regizorii au dovedit excelenţă.
Câteodată ai nevoie doar de o privire care să îţi mângâie rănile. Şi priveşti spre cer, acolo de unde ştii că se revarsă lumina şi mângâierea care te poate alina. Acolo s-au mutat mulţi dintre cei dragi nouă şi locuiesc printre stele. În casa lor e linişte şi libertatea supremă şi, din când în când, ne ating lacrimile de dor. Cu toate astea, ei locuiesc în continuare în noi şi niciodată nu vor părăsi sufletele noastre.
