Dor de copilărie
Unde mi te-ai ascuns, copilărie,
În câmpuri de lumină sau în soare,
În ramuri de salcâm nemuritoare
Sau mai suspini în flori de iasomie?
expresii poetice
Declaraţie
Sunt vântul ce adie la fereastră
Şi cerul unde visele-ţi înalţi,
Sunt gândul tău ce fuge-n zarea-albastră,
Cu mine te-mplineşti şi te împarţi.
Vremelnicie
Noi scriem veșnicia prin iubire
Când plânge clipa vieții la hotar
Și timpul nemilos își cere prețul,
Dar să iubești nu este în zadar.
Inimă şi dor
Atâtea inimi ce suspină,
Atâtea doruri fără vină,
Atâtea glasuri de vioară,
Atâtea lacrimi ce coboară.
Între inimă şi raţiune
Poate că inima raţiunii este ca inima să nu aibă raţiune. Toţi refuzăm să ne tratăm atunci când ne îmbolnăvim de iubire. Chiar dacă raţiunea vrea să îşi joace rolul de doctor, rămânem pacienţii iubirii în clinica misterelor. Cel mai puternic raţionament cred că rămâne acela de a iubi. În lipsa raţiunii se trage cortina, dar în lipsa iubirii se stinge lumina. De aceea cred că glasul inimii redă coloana sonoră a vieţii noastre.
Sonetul tăcerilor
De ce iubirea uneori ne doare
Şi lacrime se-ascund între păcate
Când sufletele noastre vinovate
Deplâng lumina într-o inserare?
Dureros de nefiresc
E-o luptă dureros de nefirească,
Au plâns orgolii doar ca să se stingă
Şi-n toată amăgirea pământească
Nici rănile nu vor să te respingă.
Sonetul inimii
Iubirea e un înger care plânge
Cu lacrime de rouă şi de floare,
Se-nalţă în tăcere către soare
Când bolta de lumină se răsfrânge.
Credinţa, cea mai profundă ştiinţă
Prin credinţă nu mai suntem prizonierii timpului, ci devenim călători ai nemărginirii.
♣
Ştiu că niciodată nu voi şti de-ajuns. Ştiu că niciodată nu voi crede de-ajuns.
♣
Admir oamenii de ştiinţă, dar numai când sunt de bună-credinţă.
♣