Dureros de nefiresc

E-o luptă dureros de nefirească,
Au plâns orgolii doar ca să se stingă
Şi-n toată amăgirea pământească
Nici rănile nu vor să te respingă.

Noi suntem doar o singură fiinţă,
Un dor abandonat într-o ninsoare,
Dar hai să-l îmbrăcăm de cuviinţă,
Să nu-l lăsăm în frig şi în trădare.

Noi suntem două răni complementare
Care vor scrie mâine o poveste
Şi-aceste două răni îşi cer iertare
C-au încercat iubirea s-o conteste.

Noi suntem cea mai dulce împăcare,
Dar şi revolta ce-a stârnit furtuna,
Privindu-ne vom cere îndurare
Iubirii ce-o purtăm dintotdeauna.