Ce şi cât ni se cuvine
Unii acţionează cum se cuvine, altora li se cuvine după cum acţionează. Dar cum ştim ce şi cât ni se cuvine? Cine merită şi cine nu?
aforisme frumoase
Amânăm şi iar amânăm
Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, spune un cunoscut proverb. Şi cred că el expune un adevăr esenţial: amânarea poate înseamna pierdere. Pierderea unei şanse importante. De multe ori, din cauză că amânăm, ne putem trezi într-o realitate dură în care nu ni se mai dau nici şanse şi nici speranţe. Prezentul este cu noi şi trebuie să acţionăm când avem ocazia.
O altfel de frumuseţe
Sunt oameni care ştiu multe citate din Biblie, dar în interiorul cărora e doar pustietate şi nicio fărâmă de cer. Sunt şi oameni din adâncul cărora izvorăşte o frumuseţe deosebită fără a cita din Sfânta Scriptură. Aceştia din urmă au înţeles că putem păstra cerul şi lumina în noi şi că frumuseţea interioară este cea care dă sens cuvântului OM.
Cuvântul, lumină sau întuneric
Cuvântul înseamnă expresie, putere, lumină sau întuneric. El poate fi o armă sau o floare. Poate lucra în slujba artei şi frumosului sau poate lovi. De aceea, e foarte important să ştim cum să îmbrăcăm cuvintele pentru a dărui celor din jur şi nouă înşine linişte şi alte stări frumoase de care fiinţa are nevoie.
Mulţi te judecă, dar puţini o fac cu judecată
E uşor să-i judecăm pe alţii, să-i criticăm şi să le găsim cusururi. Însă, pentru a şti exact dacă ei ne pot fi modele de viaţă sau anti-exemple, trebuie să analizăm raţional cunoscând bine situaţia lor. Altfel, judecăm fără a avea judecată.
Dragostea, singurul leac
Când vine vorba de dragoste mă gândesc la două verbe puternice: a fi şi a avea. Pentru verbul a fi cred că afirmaţia lui Marin Preda din romanul Cel mai iubit dintre pământeni este emblematică: Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Însă, Epistola Întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel prezintă memorabil într-o frază puterea dragostei cu ajutorul ambelor verbe: Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt.
Când şi cui trebuie să dăruim
Altruismul nu este deloc un alt truism. Este una din calităţile care certifică omenia. Trebuie să ne deschidem mereu sufletul. Dar, să nu uităm să deschidem şi ochii. Nu întotdeauna oferim ce trebuie, cum trebuie şi cui trebuie.
Puterea de a merge mai departe
Dintre toate puterile din lume cred că puterea noastră interioară este cea mai mare. Iar ea înseamnă credinţă, iubire şi nădejde. Acestea ne conferă tăria şi forţa de a trece prin lume şi a înfrunta tristeţile, obstacolele şi furtunile care se abat asupra noastră.
Cum şi ce arată indiferenţa
Indiferenţa sau nepăsarea este cea mai grea haină pe care o poate îmbrăca omul. Pentru a construi o lume mai bună e nevoie de implicare. E nevoie de suflet şi voinţă. Când acestea lipsesc vorbim de o formă tristă de rătăcire care denaturează fiinţa şi sfidează tot ceea ce o inconjoară: fie că e vorba de frumuseţi, fie că e vorba de suferinţe.
Cartea, un suflet mereu deschis
Bunicul îmi spunea adesea: Sfântă-i cartea, dar şi sufletul omului. Şi sfinte parcă i-au rămas vorbele. El mi-a insuflat iubirea pentru carte şi mi-a explicat de ce aceasta are o importanţă covârşitoare. Cartea îţi va deschide ochii, dar nu uita să îţi deschizi şi sufletul, mă sfătuia cu înţelepciune.
1 2