Cuvântul, lumină sau întuneric

Cuvântul înseamnă expresie, putere, lumină sau întuneric. El poate fi o armă sau o floare. Poate lucra în slujba artei şi frumosului sau poate lovi. De aceea, e foarte important să ştim cum să îmbrăcăm cuvintele pentru a dărui celor din jur şi nouă înşine linişte şi alte stări frumoase de care fiinţa are nevoie.

Cred că lumina din cuvânt este expresia puterii cuvântului. Cum şi unde o putem găsi? Când în interiorul uman este lumină atunci ea va fi eliberată în toate formele, mai ales în cuvânt. De aceea, trebuie să căutăm compania oamenilor care emană lumina. Iar ea vine din educaţie, cultură şi suflet. Lumina din cuvânt izvorăşte de fapt din inima omului.

Modul de exprimare consider că este o carte de vizită. O manieră de prezentare care te descrie celor din jur. Dacă vrei să te pui în valoare, nu uita că abilităţile de comunicare sunt fundamentale. Vorbeşti frumos, te prezinţi frumos. Ai un vocabular admirabil, te prezinţi admirabil. Vocabularul este o altă carte de identitate.

Poate că vocabularul nu trebuie să fie admirabil, dar trebuie să denote bunele maniere. Bunul simţ şi educaţia pot fi remarcate în câteva cuvinte simple şi expresii deosebit de importante: mulţumesc, te rog frumos, îmi cer scuze, bună ziua sau bună seara. A te respecta pe tine înseamnă a-i respecta şi pe cei din jur.

Limbajul este haina gândirii, spunea memorabil Samuel Butler. Cuvintele frumoase sunt mereu la îndemâna oricui, dar nu toată lumea alege să folosească. Din păcate. Asta pentru că nu toţi au o gândire şi o educaţie frumoasă. Şi nici suflet frumos. Însă nu trebuie să uităm niciodată că într-un cuvânt se poate ascunde o mare putere binefăcătoare. O vorbă bună, un sfat frumos sau o mângâiere verbală poate fi cel mai frumos dar pe care îl putem oferi cuiva. De multe ori avem nevoie să auzim o încurajare sau vorbe care sunt dovada unor sentimente frumoase. Pe de altă parte, ne putem dărui nouă înşine lumina din cuvânt citind genuri literare expresive unde cuvântul devine măreţ şi ne atinge sufetul purificându-l. Avem mare nevoie de această lumină din cuvânt pentru a ne hrăni spiritual. De asemenea, ne putem regăsi şi redescoperi în tainele cuvântului. În poezie cuvântul urcă pe cele mai înalte trepte ale profunzimii şi cred că acest gen literar defineşte forţa cuvântului. În cărţi vom descoperi cea mai puternică lumină a cuvântului şi de aceea consider că lectura are o importanţă covârşitoare pentru că ne înalţă şi ne îmbogăţeşte sufletul.

Cuvântul poate fi un balsam pentru suflet sau un pumnal. Întunericul din cuvânt iese la iveală atunci când se declanşează stări care denaturează fiinţa umană. Violenţa verbală este una dintre căile întunecate pe care omul poate păşi. Ea nu ajută şi nu salvează pe nimeni, doar aruncă omul în beznă şi primitivitate. Trebuie să ne ferim de persoanele care aleg adesea acest comportament întrucât este nociv şi devastator. Poate că fiecare mai aruncă vorbe urâte la supărare, însă atunci când ele persistă şi caracterizează un om, acesta este pe căile pierzaniei şi îi va distruge şi pe cei din jurul său. Cuvintele în care nu regăseşte frumosul din această lume sunt arme grele de care trebuie să ne ferim. De asemenea, ura şi mânia pot da naştere unor cuvinte întunecate. La fel ca invidia care alege deseori drept pumnal calomnia. Şi, bineînţeles, acolo unde nu este cultură şi nici educaţie, întunericul îşi spune cuvântul. Cred că trebuie să ne ferim de aceste stări şi să căutăm întotdeauna lumina din noi şi din oameni.

Fapte, nu vorbe. Sigur că acest îndemn este înţelept şi vorbele fără fapte nu prea au valoare. Însă, şi vorba are o mare greutate. Mai ales dacă vine din partea unei persoane care înseamnă ceva pentru noi. O vorbă urâtă şi întunecată ne poate atinge în cel mai trist mod. Din cauza unor jigniri repetate, mulţi îşi pierd stima de sine şi se închid în ei. Asta înseamnă că trăiesc într-un mediu care nu le este deloc benefic şi ar trebui să ia măsuri pentru salvarea sănătăţii lor spirituale. Iată că şi vorbele au o importanţă deosebită, nu doar fapta. Ele pot mângâia pe cei din jur sau pot lovi într-un mod crunt. Atunci când te lovesc trebuie să îţi recapeţi liniştea. Critica este o altă formă nocivă de care trebuie să ne ferim. Uneori poate fi constructivă, dar adesea aduce doar nelinişti şi descurajare. Şi este esenţial să ne păstrăm ambiţia şi curajul de a lupta în viaţă pentru tot ceea ce ne dorim.

Copiii, de asemenea, trebuie protejaţi de nocivitatea unor cuvinte grele. Inocenţa lor nu trebuie să cunoască astfel de cuvinte. Ei sunt sensibili şi au mereu nevoie de vorbe calde, frumoase şi încurajări. Criticaţi permanent sau jigniţi, aceştia pot întâmpina mai târziu probleme de comunicare sau pot deveni retraşi şi trişti. E foarte important să ştim cum să comunicăm cu un copil pentru a-l ajuta să se dezvolte în armonie. Această armonie presupune, în mod cert, un limbaj cât mai cald şi mai plăcut. Dacă adulţii suferă din pricina unor jigniri, cu atât mai dureroase pot fi pentru un copil care nu se poate apăra.

Expresia cuvintele sunt de prisos cred că denotă o stare profundă de emoţie. Câteodată nu îţi găseşti cuvintele pentru a te exprima, însă eu cred că niciodată ele nu sunt de prisos. Mereu trebuie să încerci să eliberezi sentimentele prin cuvinte. Doar în muzică uneori nu mai sunt necesare ca în cazul pianului sau al viorii. Acolo este deja o emoţie de mare intensitate care te lasă fără cuvinte. E frumos să rămâi fără cuvinte atunci când ţi se transmite ceva deosebit.

Cuvântul este unica unealtă prin care se comunică voinţa şi gândurile noastre, e tălmaciul sufletului nostru, afirma Michel de Montaigne. Aşadar, să alegem această unealtă doar pentru a aduce lumină în această lume, pentru a-i mângâia pe ceilalţi şi pentru a ne îmbogăţi spiritual. Modul în care vorbim ne defineşte.

Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteţi citi şi Cartea, un suflet mereu deschis.