Sonetul pământului
Să vindecăm pământul de durere!
Mai vreau ca doar o lacrimă cerească
În dragoste curată să-nvelească
Această lume frântă de tăcere.
De câte ori
De câte ori îţi căutam privirea
Să-mi fie călăuză, dar şi leac,
De-atâtea ori simţeam că amintirea
A lăcrimat în al durerii veac.
Am rugat ninsoarea
E-un anotimp cum n-a fost niciodată
Şi am rugat ninsoarea să te cheme,
Doar iarna ne îmbracă în poeme,
Privirea ta e-o rugă preacurată.
Singurătate
Mă plimb pe străzi la braţ cu amintirea
Şi caut un motiv de-a exista,
În fiecare nor îţi văd privirea
Şi plouă cu tăceri pe rana mea.
Teama de iarnă
Ţi-e teamă să te-apropii, să mă vezi,
Să simţi cum iarna tremură în dor,
Ţi-e teamă de eternele zăpezi,
Dar porţi în ochi numai lumina lor.
Iubirea ca aforism
Iubirea este aforismul inimii.
♥
Definiţia sufletelor-pereche
Eram un imperfect care te căuta. Dar te-am găsit într-un perfect simplu. Şi ochii tăi m-au învăţat ce înseamnă perfect compus.
More →
A câta oară
A câta oară drumul ne desparte
Desculţi să rătăcim printre cuvinte,
Să ne scăldăm în lacrimile sfinte
Ce-au ferecat trecutul într-o carte?
Nădejdea să ne-ndrume înainte,
Îţi cer să laşi regretele deoparte
Şi nopţile care-au plecat deşarte
Se tânguie-n aceeaşi rugăminte.
Ce-i pasă timpului de noi
Ce-i pasă timpului de noi,
Ce leac mai are nepăsarea?
Ne-ascundem rănile în ploi
Cerşind luminii vindecarea.
Ce-i pasă clipei de-amintiri,
Ce leac mai are, azi, uitarea?
Ne-ascundem rănile-n priviri
Şi ne-nvelim cu resemnarea.
Cântecul vieţii
Viaţa noastră cântă la chitară
Cu durerea verbului a fi,
Viaţa e o pasăre ce zboară
Să-şi dea viaţa pentru a trăi.
Ce suferinţă mai ascunzi în pleoape
Ce suferinţă mai ascunzi în pleoape
Şi câte nopţi pierdut-ai în negare
Când lacrimile-ţi spun fără-ncetare
Că haina pocăinţei nu te-ncape?
Tu caută a Cerului iertare,
Să-ţi fie zborul taină peste ape
Şi-n ochii trişti dureri de vor să sape
Să le dezlegi mereu prin înălţare.