Verbul a trebui este unul din verbele cu greutate. El exprimă datoriile morale şi responsabilităţile pe care le avem. Atât faţă de ceilalţi, cât şi faţă de noi. Pentru a trăi frumos trebuie să respectăm un set de reguli şi legi morale. Deosebit de importante. Dar cum şi când trebuie?
Avem nevoie şi de artă,
Avem nevoie şi de cer,
Căci doar lumina lor ne poartă
Să evadăm din efemer.
Sunt oameni care ştiu multe citate din Biblie, dar în interiorul cărora e doar pustietate şi nicio fărâmă de cer. Sunt şi oameni din adâncul cărora izvorăşte o frumuseţe deosebită fără a cita din Sfânta Scriptură. Aceştia din urmă au înţeles că putem păstra cerul şi lumina în noi şi că frumuseţea interioară este cea care dă sens cuvântului OM.
O biata inimă mai bate,
De restul lumii mă dezic,
Sunt multe pierderi vinovate,
Dar fără tine n-am nimic.
Toate-s de vânzare, lichidări de stoc,
Târgul cel mai ieftin, târg de nenoroc.
Ţara mea se vinde într-un trist talcioc,
Târguim lumina celui mai sfânt loc.
De-atâta foc şi neputinţă
Trimit un vers până la cer,
Şi cum e, Doamne, cu putinţă
S-accept cuvântul efemer?
Aceasta-i trista risipire
Şi sângeroasa condamnare:
Nu poate clipa să respire
În cursa fără staţionare.
Un dor adânc în piept mă doare,
Nicio salvare nu găsesc
Şi am să cad de pe picioare
Cu focul meu neomenesc.
Mă-ntorc la tine, poezie,
Şi simt că m-am întors acasă,
Doar cerul poate să descrie
Ce lacrimă mi-a fost aleasă.
Hristos a Înviat din morţi,
Hristos E nemurire.
Primiţi lumina Lui în voi
De vreţi să fiţi Iubire.
