De ce ne risipim

Aceasta-i trista risipire
Şi sângeroasa condamnare:
Nu poate clipa să respire
În cursa fără staţionare.

E-un neajuns în tot şi-n toate
Şi alergăm fără zăbavă,
Iubirea vrea întâietate,
Dar clipa noastră e bolnavă.

Aceasta-i trista risipire
Când nu e timp de sentimente:
Opriţi-vă din nimicire
Sau veţi fi simple testamente.

Vă rog priviţi în profunzime:
Lăsăm în urmă doar trăirea,
Când clipa vrea să o exprime
N-o condamnaţi cu risipirea.

Opriţi-vă lângă o floare,
O clipă sfântă în natură,
Opriţi-vă într-o ninsoare,
Acolo nu e foc şi ură.

Vă rog s-aveţi o îndurare
De clipa asta care trece,
Nu mai e timp de neglijare,
Curând pământul va fi rece.

Opriţi-vă lângă iubire,
O clipă cum nu mai există,
Opriţi-vă din războire,
Nici inima nu mai rezistă.

De ce visaţi numai palate
Şi vă luptaţi pentru avere?
Când vom pleca-n eternitate
Ce poate banul să ne-ofere?

Căci bogăţia cea mai mare
Şi singura care contează
E să iubeşti fără-ncetare,
Doar astfel clipa valorează.

Opriţi-vă din pustiire
Şi nemiloasa vânătoare,
Opriţi-vă lângă trăire,
Voi nu vedeţi cum clipa moare?

Mai cheltuiţi şi bucuria,
Să fie-n inimi sărbătoare
Şi daţi-i clipei poezia
Pentru a fi nemuritoare.

Aceasta-i trista risipire
Şi-aş vrea să iniţiez proteste:
Opriţi-vă lângă iubire,
Opriţi o tragică poveste.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Clipele.