Contestare la efemeritate

De-atâta foc şi neputinţă
Trimit un vers până la cer,
Şi cum e, Doamne, cu putinţă
S-accept cuvântul efemer?

Eu i-am cerut eternităţii
Să se aşeze în cuvânt
Şi-n lacrima divinităţii
Să vină cerul pe pământ.

Cum poate sufletul să-ndure
Asemenea furtuni de dor?
Cum poate lacrima să jure
Că ştie rostul tuturor?

Cum poate trupul să răzbată
Când dorul ne-a înjunghiat?
Cum poate inima să bată
Când ea nu s-a mai vindecat?

De-atâta dor şi nefiinţă
Trimit un vers până la cer,
Dar nu e, Doamne, cu putinţă
S-accept cuvântul efemer.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Cântecul vieţii.