Cu legile nu mă mai cert,
Dar lupt cu o nelegiuire,
În baza cărei legi să iert
Că nu-mi dai dreptul la iubire?
Doar o sentinţă mai aştept
De la instanţele divine
Să îmi revendic acest drept
Şi-n el să mă zidesc pe mine.
Nu-mi pot imagina lumea fără umor aşa cum nu îmi pot imagina cerul fără soare sau stele. Cel mai frumos simţ este simţul umorului. Această lumină a raţiunii este şi singura valoare care face celelalte valori să zâmbească. Totodată, umorul este anotimpul primăverii care se poate aşterne pe chipul uman ca o confesiune a buneidispoziţii. Poţi purta fiecare anotimp în privire sau în suflet. Şi îţi dau un sfat serios: poartă mai cu seamă anotimpul primăverii în suflet sau privire dacă vrei să străluceşti.
O geană a urcat spre bolți senine,
Iertarea este singurul suport.
Obrazul, hai, întoarce-l către mine
Să înțelegi durerile ce-ți port.
O lacrimă lucește în regrete,
Greșeala o cuprind în asfințit;
Suspinele au înghețat secrete
Și plâng azi clipa care te-a rănit.
Să vindecăm pământul de durere!
Mai vreau ca doar o lacrimă cerească
În dragoste curată să-nvelească
Această lume frântă de tăcere.
De câte ori îţi căutam privirea
Să-mi fie călăuză, dar şi leac,
De-atâtea ori simţeam că amintirea
A lăcrimat în al durerii veac.
E-un anotimp cum n-a fost niciodată
Şi am rugat ninsoarea să te cheme,
Doar iarna ne îmbracă în poeme,
Privirea ta e-o rugă preacurată.
Mă plimb pe străzi la braţ cu amintirea
Şi caut un motiv de-a exista,
În fiecare nor îţi văd privirea
Şi plouă cu tăceri pe rana mea.
Ţi-e teamă să te-apropii, să mă vezi,
Să simţi cum iarna tremură în dor,
Ţi-e teamă de eternele zăpezi,
Dar porţi în ochi numai lumina lor.
Iubirea este aforismul inimii.
♥
Definiţia sufletelor-pereche
Eram un imperfect care te căuta. Dar te-am găsit într-un perfect simplu. Şi ochii tăi m-au învăţat ce înseamnă perfect compus.
Continuare 🡒
A câta oară drumul ne desparte
Desculţi să rătăcim printre cuvinte,
Să ne scăldăm în lacrimile sfinte
Ce-au ferecat trecutul într-o carte?
Nădejdea să ne-ndrume înainte,
Îţi cer să laşi regretele deoparte
Şi nopţile care-au plecat deşarte
Se tânguie-n aceeaşi rugăminte.
