Degeaba
Degeaba plâng luminile şi marea,
Doar cerul mai ascultă jalea lor,
În temniţa uitării stă valoarea
Şi-n jurul ei prea multe taine mor.
scrisori triste
Rondelul singurătății
Că reci ți-s brațele, singurătate,
Eşti însăşi boala lumii cea mai grea,
Pe umăr o tristețe iar mă bate
Şi simt cum lăcrimează umbra mea.
Totul sau nimic
O biata inimă mai bate,
De restul lumii mă dezic,
Sunt multe pierderi vinovate,
Dar fără tine n-am nimic.
Predestinat
Un dor adânc în piept mă doare,
Nicio salvare nu găsesc
Şi am să cad de pe picioare
Cu focul meu neomenesc.
Scrisoare de revoltă
Dar cum să mai existe vreo minune
Când omul a fugit de rugăciune?
Şi cum să mai existe vindecare
Când el s-a lepădat de cer şi soare?
Cântec de neuitare – în memoria prietenei mele Teodora
Cuvintele-au rămas mult prea sărace,
Doar îngerii să-ţi cânte la viori,
Rămâi în neuitare şi în pace,
Rămâi etern un cer fără de nori.
Ultimul apel
La ceas de neputinţă şi trădare
Când cerul ne priveşte întristat
Îl rog să ne trimită o salvare
Căci la Urgenţe sună ocupat.
Amintire şi rană
M-ai îmbrăcat în dor şi neputinţă,
M-ai dezgolit de ierni şi primăveri;
Tu eşti o rană în a mea fiinţă
Şi-această rană sângeră de ieri.
1 2